Multe intrebari de ce nu mai scriu… ei nu mai stau asa bine cu timpul, asta e… Fiecare e mai ocupat mai ales atunci cand urmeaza sa vina vara… a inceput sezonul babesh… basketball rulllz Deci vom merge atunci luni si in sala de langa terenuri! Il asteptam si pe MC-ul nostru, Cosmin Filipas sa ne onoreze cu prezenta… sa vedem daca e la fel de talentat si la baschet…

A avut loc petrecerea Arobs… de data asta a celor din martie… Danger Danger, Candy from a stranger (Britney Spears) party-ul a fost reusit… chiar reusit mai multe… no comment

E adevarat… daca vorbesti mereu despre ceea ce-ti doresti si te gandesti continuu la ce sa faci ca sa ajungi acolo unde vrei sa ajungi, ai mai multe sanse de a atrage norocul de partea ta. In cazul in care te gandesti des la ce nu iti doresti, atragi mai mult experientele negative. Sa speram ca nu e cazul… adica sigur NU e cazul   My way or the highway, atitudinea e totul… incredere in fortele proprii si pasiunea de a-ti ‘conduce’ visele pana la capat… what else… just live!

Livia

When I Grow UP (Britney & Pussycat Dolls)

Dupa multe articole despre tema sexuala, mi s-a atras atentia indirect… sa mai schimb tema, astfel m-am gandit sa scriu cate ceva despre dragoste. In primul rand… ar fi minunat daca as putea sa dau o definitie acestui termen… Ce este dragostea?… oare cate mii de persoane si-au pus aceasta intrebare inaintea mea… cate romane s-au putut scrie pe aceasta tema… si cate se vor mai scrie inca… de ce insista omenirea pe o astfel de tema de atata timp? Parerea mea… pentru ca inca nu au gasit definitia potrivita, sau acesteia i se aduc vesnic imbunatatiri…sa fie vorba oare de incertitudine? Multi spun ca dragostea este ca un dorg…iar drogul reprezinta ceva necesar, ceva de care nu te poti lipsi odata ce ai “gustat”.

Bun sa zicem ca apa este un drog, doar nu poti trai fara apa…dar exista atatea persoane care au reusit sa renunte la droguri, dar oare la iubire pot renunta?! Eu vad dragostea ca si un sentiment de care ai nevoie vesnic, dar nu il vei cuprinde niciodata in totalitate, probabil acesta este si motivul pentru care se insista pe aceasta tema. Potrivit unor studii efectuate de cercetatori americani, s-a constatat faptul ca dragostea se manifesta exact ca si cocaina asupra creierului uman, iar romantismul poate produce senzatii asemanatoare cu cele fundamentale de foame sau de sete. Acum ma intreb…de ce incearca unii cocaina… din curiozitate, apoi le place, si se lasa dusi de valul dragostei inselatoare.

Daca ar avea parte de dragoste reala, probabil le-ar fi mai simplu sa renunte la virtual pentru real. Procesele afective care sunt implicate atunci cand mentionam faptul ca iubim, alcatuiesc practic fondul si latura energetica a vietii psihice si comportamentului uman, ce intervin ca surse de energie interna care potenteaza activitatea sau chiar ca imbolduri catre anumite actiuni. Asta face deja parte din psihologie, dar oare ce intelegem de aici?! Dragostea inseamna sa dai totul si sa primesti totul (intr-un final), nu?! Iar daca dai totul si nu primesti totul ce se intampla? Ai doar impresia ca ai dat totul, astfel ai primit practic doar ceea ce ti s-a cuvenit…?! De ce iubim? De ce flirtam? De ce consideram ca avem nevoie de asa ceva? Cand stim ca iubim? Care e iubirea adevarata?

Poti iubi doua persoane? Aceasta intrebare imi aminteste de Enigma Otiliei… cand fetele erau deacord cu un raspuns pozitiv, iar baietii tineau tare de negativ. Daca ar fi posibil asa ceva, e cert ca ceva nu ar fi normal, dar ceea ce nu e normal nu poate sa devina posibil? Iar daca e posibil trebuie sa fie neaparat si anormal? Se cauta o explicatie, care nu se gaseste, astfel se constata ca e inuman, deci anormal, practic inexistent nepermis si neaprobat. Ceea ce omul nu percepe, va fi automat refuzat, probabil impus spre refuz… tinand cont de majoritate si de morala. Totusi exista multe chestiuni pe care le credem (sau in care credem) cu toate ca nu ne sunt noua insine cunoscute, sau cel putin constientul nostru nu e sigur de existenta lor, spre exemplu puteri paranormale, Dumnezeu- credem, sau incercam sa ne convingem sa credem, sa actionam in aceasta privinta ca si majoritatea, cu toate ca personal, constient nu stim de existenta lui.

Probabil… simtim, alegem sa credem, dar nu stim!
Cum ramane atunci cu dragostea si catalogarea sentimentelor? Se poate asa ceva? Eu totusi cred ca nu ar exista un raspuns mai precis decat acesta: fiecare simte cum simte si crede ce crede (in cazul in care alege sa creada). Nu spun nici ca simtim sau credem la fel, dar nu e nici vorba neaparat de o diferenta. Cert este ca fiecare simte, crede ceva, iar in mod natural omul va cerceta… pentru a afla daca e bine, rau …sau cum simte/vede celalalt acest lucru. De ce oare? Sa fie vorba de curiozitate, sau de nesiguranta? Cand nu esti sigur, cercetezi, vrei sa afli… iar daca nu afli, ce faci?!
Filosoful meu preferat, Platon spunea asa: Orice lucru se înfăţişează astfel, încât, luat în el însuşi ca fapt săvârşit, nu-i nici bun, nici rău. Adica tot ceea ce faci nu poate fi catalogat nici bun nici rau. “Numai prin modul cum le săvârşim, ele pot deveni frumoase; adică procedând frumos şi drept. Dacă nu, urmează răul. La fel cu amorul. Nu orice Eros e frumos şi vrednic de laudă, ci numai acela care ne îmbie să iubim în chip frumos.” Gandul oamenilor nu cauta altceva decat cum sa petreaca mai bine si nesocotesc intrebarea daca viata trebuie traita frumos sau nu. Asa se face ca, dusi de-ntamplare, savarsesc in mod egal binele sau raul.

Dupa multe articole pe care le-am citit, in care era vorba despre iubire, respectiv daca se poate sau nu sa iubesti doua persoane… am inceput sa analizez cele citite. M-am intrebat daca este posibil sa intelegi si sa accepti ceva chiar daca nu ajungi sa-ti insusesti in mod natural chestiunile pe care le-ai citit?! Un fel de… poti sa vezi si daca nu privesti?!
O intrebare care cauta pe internet un raspuns suna cam asa: poti iubi doua persoane in acelasi timp? As fi curioasa sa aud acum comentariile colegelor mele care o sustineau pe Otilia…
Sa presupunem ca iti iubesti prietenul, dar ai ajuns sa-ti placa un alt barbat. In acest caz putem oare sa sustinem ca iubirea este intradevar iubire adevarata, sau doar o alta forma a ei?

Poate iubirea sa aibe mai multe forme?!…, poate aceasta sa fie perceputa in mod diferit de fiecare persoana in parte…sau exista o iubire universala la care poate fiecare om sa ajunga, iar perceperea acestei iubiri sa fie intradevar identica pentru fiecare. Daca ar fi asa cum am afla acest lucru? Iar daca nu este inca asa, dar totusi exista o astfel de iubire… cum ajungem la ea, sau cum ne explicam faptul ca nu am ajuns inca la aceasta?!

Oamenii s-au obisnuit cu ideea ca totul e posibil, dar oare se aplica acest lucru si in viata sentimentala? Cert este ca nu putem gasi un partener ideal pentru ca nu exista asa ceva, si daca ar exista probabil nu am realiza. Multe femei incearca totusi sa caute incontinuare si… sa gaseasca in fiecare ceva care le place, care sa le atraga, iar astfel, “construiesc” partenerul ideal, in loc sa invete sa accepte ceea ce le este deja cunoscut. Multe cazuri de genu se realizeaza datorita propriei decizii, spre exemplu printr-un flirt. Cele care se lasa duse de valul acesta, sa fie oare doar curioase, sau sa le lipseasca ceva… iar dupa cum am spus …tuturor ne-ar lipsi cate ceva, deci… sa fie vorba de o instabilitate psihica, asa cum spun psihologii, sau de o incapatanare proiectata asupra fortelor naturale (care evident nu pot fi depasite), sau…dorinta de a vedea ceea ce nu e… poate fi acest lucru catalogat drept o lipsa? Iar acea lipsa sa fie oare esentiala… provocand aceasta curiozitate, sau ajungem iar la lipsa esentialitatii, cum cantaresti asa ceva? Nu cred ca ai cum…depinde de om, si de stare.

Sa revin la subiect, ce anume o impinge pe o femeie spre flirt, spre un alt barbat? Cert este ca acest lucru nu se intamla doar atunci cand vine vorba de neajunsurile unei relatii, unele femei probabil isi doresc sa resimta acea stare de indragostire pe care o traiesti la inceput. Multe persoane sutin ca este posibil sa ai sentimente/sa iubesti doi oameni in acelasi timp, dar nu te poti dedica lor in aceeasi masura. Intr-un astfel de caz se presupune ca te apuci si cantaresti, analizezi si iei o decizie…cum iei decizia…?, se poate ivi sa descoperi in alta persoana ceva care tie iti lipseste, sau e vorba de coincidente…, sau lucruri in comun, dar sa fie oare acestea mai importante si vitale decat ceea ce detii acum?! Care ar fi reteta pentru o decizie corecta…? Cred totusi ca o astfel de reteta se poate realiza astfel incat sa potoleasca poftele fiecareia… cea mai buna reteta ar fi… un citat bun:) Britney rules!

I used to think, I had the answers to everything, but now I know, that life doesn’t always go my way… Feels like I’m caught in the middle, that’s when I realize…I’m not a girl,not yet a woman. All I need is time, a moment that is mine, while I’m in between.
It’s time that I learn to face up to this on my own, I’ve seen so much more than you know now, so don’t tell me to shut my eyes…I’m just trying to find the woman in me…
But if you look at me closely, you will see it in my eyes… This girl will always find her way!

Livia

Exista o specie de masculi… care folosesc adesea replici cliseu atunci cand vor sa abordeze o domisoara. Un tip experimentat in intalniri poate retine mult mai easy acele replici decat sa improvizeze o introducere si sa lase conversatia sa curga natural. Altii apeleaza la subiecte banale pentru a intra in vorba cu ea : “Simpatic animalul…da oare musca?” (egal ca e un dog german sau un pekinez), sau fraze de genul: “Mi se pare mie, sau un pic te plictisesti…” Bla bla bla… iar ea in gandul ei “vai da stiuuuu…intradevar replicile astea ma plictisesc…” Cu astfel de replici…u might break the ice alias Britney Spears, dar exista si alte motive. Multi dintre aceste specii fac apel la aceste replici pentru a-si proteja egoul, spun psihologii. In cazul in care va fi respins, este mai usor sa dea vina pe introducerea neadecvata sau pe lipsa ei de simt al umorului, decat sa recunoasca faptul ca nu s-a simtit atrasa de el.

Livia