Ce secret se ascunde de noi… Care e secretul nostru ascuns? Nu vi se intampla sa va intrebati acest lucru? Ce secret se ascunde de noi? Sau care e scopul nostru? Stim ca exista multe secrete despre omenire, despre puterea noastra, dar de ce nu cunoastem tot? De ce se ascund multe…? Credeti ca exista asa ceva, sau nu suntem noi in stare sa vedem ce se ‘ascunde’ in fata noastra? De ce faci ceea ce faci? Stii asta? De mici mergem la scoala, facultate… ajungem sa lucram, sa ne lovim de viata reala… Toate astea pentru ce? Unii ar spune ca fara iubire nu traiesti… Posibil, insa stii asta? Ne indragostim, traim din plin fiecare clipa, ne simtim impliniti, fericiti… insa tot trebuie sa ne ocupam de atributiile ‘pamantesti’. E necesar sa lucrezi pentru a aduce un ban in casa, vrem sa traim bine, sa fim fericiti…

Toti oamenii isi doresc acest lucru. Insa stim oare cum sau ce sa facem pentru a obtine in viata asta exact ce dorim? Suntem capabili sa realizam faptul ca viata asta poate fii exagerat de frumoasa pentru fiecare dintre noi?! Unii spun da altii nu. De ce raspund unii cu DA? Stii? Ce fac ei diferit fata de ceilalti pentru a trai viata pe care si-o doresc? Sunt atatia oameni care au pornit de jos si au ajuns sus. Sa fie noroc? Ce este norocul? Parerea mea este ca acest noroc ni-l cream noi insine prin propria noastra putere mentala. Ce vreau sa zic cu asta? Hmm multe Ce voi scrie in acest articol? Putin…

Enorm de multe persoane traiesc aceasta viata fara sa fie constienti ca e tocmai viata pe care ei si-au creat-o. Nu stiu care este secretul… Daca li se intampla o gramada de ghinioane, dau vina pe destin… Destinul insa nu exista! Totul este prezent, nici trecut nu mai exista… Este foarte important sa stii faptul ca trecutul tau poate deveni chiar si viitorul tau. De ce? Pentru ca tot ceea ce exista in aceasta lume, exista datorita gandurilor noastre. Totul s-a realizat prin puterea gandului, odata ce ai gandit ceva, acel gand poate sa devina realitate. Astfel daca te gandesti intens, cu o anumita implicare emotionala, la trecut, ai multe sanse sa atragi acel trecut si in prezent-viitor.

Cu siguranta multi vor nega aceasta teorie… insa aceia nu stiu defapt ca nu este vorba de o teorie… ci de o capacitate umana reala, constatata chiar. Acesta este secretul care pentru multi este ascuns… Toti putem sa avem viata pe care ne-o dorim, nu exista exceptie, ci doar oameni sceptici, pesimisti sau oameni mult prea slabi…
Cu siguranta stiti de legea gravitatiei?! Oare stiti si de legea atractiei? Aceasta lege se aplica si este activa non-stop, la fel ca si legea gravitatiei, datorita careia suntem capabili de ex. sa stam pe un scaun, fara sa plutim in jur , dar exista si riscul de a cadea de pe bloc, in cazul in care nu ne folosim corect de acea lege . La fel este si cu legea atractiei, trebuie doar sa stim cum sa ne folosim corect de ea… sa descoperim, si sa aplicam secretul nostru…
Tot ceea ce suntem noi in momentul de fata este rezultatul gandurilor noastre din trecut. Intuitia, coincidentele, telepatia… toate se intampla datorita gandurilor noastre, practic nu exista coincidenta (fara implicarea noastra mentala), ci doar un gand de-al nostru, care a fost candva trait intens in mintea noastra, insotit de o incarcare psihica, o traire emotionala, care bineinteles e posibil sa nu fi avut loc in realitate… totul s-a intamplat candva in mintea nostra, dar acel gand a fost rapid depasit/ignorat… si astfel se ajunge la o traire reala precum coincidente si multe alte trairi… vrute si nevrute…
In final e posibil sa ne amintim de gandurile care au provocat astfel de coincidente… si ce facem? Gasim ’scuze’… e coincidenta, e telepatie, e destin etc. NU! Suntem chiar noi… noi am atras doar ce am gandit.
Ideea principala care as dori sa o subliniez acum, consta in atentie, concentrare mentala.

Trebuie sa realizam faptul ca suntem conceputi in asa fel incat putem sa obtinem tot ceea ce dorim. Cum? Normal…, acum ai probleme poate, nu iti este bine, ghinion? Stiti vorba aia: ‘de ce ti-e frica nu scapi’? Ei bine asa e. Degeaba te gandesti: Doamne da sa NU se intample…. Negatia este anulata, oricum, nu conteaza cuvintele in sine pentru aceasta imensa energie inconjuratoare, din care suntem si noi creati… ce conteaza e ceea ce simtim… iar in momentul acela ce simti? Frica, ceva ceea ce nu iti doresti… Tocmai de aceea se va intampla. Acel gand infricositor este insostit de o incarcare emotionala… nu iti doresti pentru ca stii sau iti inchipui cum va fii acea situatie pentru tine… tu deja ai creat imaginea si starea… astfel se naste un impuls datorita energiei (energie care consta in orice, in fiecare gand insotit de incarcare psihica, practic tot ceea ce ne inconjoara, tot universul, tot ceea ce concepem este compus din energie), iar acest impuls energetic (sa-i zic asa) face apel la aceasta lege a atractiei… care va va raspunde cu aceeasi moneda. Precis ati auzit de vorba: ‘Dupa soare vine ploaie’. Aceasta vorba este gresita, fiind inventata pe baza rezultatelor negative, care se datoreaza pesimismului uman.

Dupa soare vine si mai mult soare! Asa trebuie sa gandim, dar totodata trebuie sa realizam ca si invers e posibil, dupa ploaie sa vina furtuna… degeaba astepti si speri la ceva mai bun, daca nu faci nimic.
Cum sa faci? Efectiv sa te folosesti de mintea ta, ai capacitatea de a respinge influentele negative, astfel poti incepe sa-ti impui o gandire pozitiva. De la gandire pzitiva pana la dorinta reala este cale lunga… De ce zic asta? Hm, nu este suficient sa gandesti pozitiv, tot ceea ce conteaza este ca acea gandire pozitiva sa te faca sa iti doresti sa simti acel gand, sa-l traiesti… dar sa nu ramana doar o dorinta. In momentul in care iti doresti ceva cu adevarat, vei simti acel lucru ca si cum ar fi real, inchizi ochii si ti-l inchipui. Astfel legea atractiei va fi apelata si va raspunde in directia dorita.

Multe ganduri negative ne impiedica in acest sens, acestea sunt prezente datorita mediului inconjurator, problemelor din viata (nu doar problemele noastre) etc. Suntem bombardati de informatii negative, la stiri, la radio, prin intermediul internetului etc, informatii care le procesam fara sa realizam. Nu ne-a invatat nimeni la scoala cum sa refuzi, cum sa respingi aceste ganduri pentru a nu ti le insusi… [...]
Astfel gandurile, si dorintele noastre reale sunt impiedicate de realitatea care ne inconjoara.
Ce putem face in privinta asta?
Sa presupunem ca iti doresti ultimul tip de Audi/BMW (whatever)… ti-o doresti din suflet, visezi de cand esti mic la o astfel de masina… dar odata ce iti doresti, realizezi ca nu ai sanse sa o achizitionezi, iti aduci aminte ca ai rate la banca, trebuie sa platesti impozite, una alta…iar venitul lunar nu iti permite.
Ei bine, acesta este un exemplu foarte des intalnit…nu? Ce facem gresit e evident… lasam ca realitatea, pesimismul sa ne omoare dorinta/visul.

Cum sa remediem aceasta situatie? Intai intreaba-te exact: CE ITI DORESTI cu adevarat?? Masina?! OK. Atunci, fa abstractie de trecut, prezent, nu te mai gandi la obligatiile pe care le ai zi de zi… si incearca sa-ti inchipui urmatoarele: ai banii necesari pentru achizitie, ai cumparat masina, te urci la volan si accelerezi… te uiti atent la fiecare detaliu de pe bord, admiri fiecare particica… esti incantat, esti fericit, esti… TOTUSI CUM ESTI? CE SIMTI?
Incearca sa vizualizezi aceasta stare, incearca sa vezi copacii pe care ii depasesti cu 180km/h, ce senzatie ai? Ce culoare are masina, ce detaliu nu iti place… etc.
DECI ti-ai inchipuit, ai vazut? Pune mana si scrie exact cum si ce ai face cu acea dorinta, cum te simti, ce vezi, si cat de fericit esti in momentul asta ca ai reusit sa achizitionezi visul tau.
Este foarte important sa te poti transpune in acea stare; ca si cum ti-ai aduce aminte de o intamplare fericita din trecut, care automat iti provoaca acea stare de fericire, gratie, multumire… Esti total constient, si crezi in ea, pentru ca a fost reala, face parte din adevarul pe care il poti concepe, ‘lucru’ care ti s-a intamplat… dar si acea intamplare trecuta, a fost la randul ei atrasa de un alt gand. Asadar, incearca sa-ti inchipui si sa traiesti dorinta ta ca si cum ai stii deja cum este… descrie exact fiecare detaliu!… Nu-ti mai inchipui CUM sa faci ca sa ajungi sa ai ceea ce iti doresti. CUM sa depasesti obstacolele, CUM sa… CUM iti va raspunde universul prin intermediul legii atractiei, nu este problema ta, fii sigur(a) ca va alege cea mai simpla cale, depinde doar de tine, cum gandesti, cum iti inchipui, cand iti inchipui/peste cat timp (ceea ce vezi deja mental)… si ce faci in privinta asta… take a simple step… fa ceva care sa-ti provoace un bine, o satisfactie… just a step, but put urself into this step… feel it… si trebuie sa fii pregatit, sa stii sa primesti… Never give up!
“You must have unwavering faith and devout gratitude…”
“Whether u think u can or u can’t either way u are right… all power is from within and is therefore under our own control…”

In momentul in care scrii sau desenezi/pictezi sau creezi ceva, capacitatea noastra de a ne concentra este mult mai mare, altfel spus – concentrarea este mult mai intensa, astfel sunt mai mari sansele ca legea atractiei sa-ti raspunda mult mai precis (satisfacandu-ti cerintele).
Trebuie sa invatam sa fim multumiti atunci cand ne este bine, si nu invers… Multi oameni se roaga in momente grele… acest lucru nu este altceva decat… recunoasterea situatiei grele in care te afli, crezi ca faci un lucru pozitiv, benefic, insa nu-ti dai seama ca in acel moment tu atragi practic tot acea stare din moment ce recunosti, simti, vizualizezi starea actuala in care te afli. Ar trebui sa ne rugam si sa exprimam multumirea noastra in momentul in care ne este bine; este mult mai simplu sa vizualizam starea reala, care in acest caz este una pozitiva, si asa vom atrage tot o stare de bine (stare, materiale, situatii, oameni etc.)
Multi se vor intreba precis… ‘OK, si ce fac daca vreau sa… ?’, sau ‘Cum fac sa….’etc.
Poate intr-un alt articol voi dezbate mai multe aspecte…
Acum ar trebui sa stim ce secret se ascunde de noi… sa ne fie clar faptul ca totul depinde de noi insine… iar dupa ce se va ‘procesa’ aceasta informatie… se va putea trece la pasul urmator… aplicarea corecta…[...]

Este important sa ne mentinem totusi in campul realitatii… Exista riscul sa depasim granita realitatii si sa patrundem in dimensunea SF-ului… Deci grija mare! Putem sa ne dorim si sa simtim orice, insa trebuie sa facem diferenta intre realitate si imaginatie… Nu tot ceea ce simti… e 100% si real… aici se ascunde secretul… Mintea iti poate juca feste, iar pentru a intelege mai exact unde anume gresim in momentul in care presupunem ca noi am atras oarecum intamplari negative/nefavorabile, tine-ti cont de urmatorul fragment:

“It’s not that we should not dare to dream, risk, and commit to great, even improbable things. It’s crucial, though, to see how, when we don’t reach our goals, sometimes it’s because we can’t. But we often then interpret failure and lack of perfect fulfillment as a negative read-out on our character and our skills at magnetic attraction. And that’s neither wise nor true…”

Livia

Relatii posibile… Multi cauta o relatie perfecta, durabila fara a sti ce anume doresc, fara a sti defapt cine sunt ei… O relatie adevarata, poate fi vazuta ca un dans al intimitatii, valoarea unui final vs. finalul in sine insusi, in care ambii parteneri se implica pentru a mentine relatia sau pentru a renunta…, care duce evetual la o satisfactie a sinelui, o bucurie interioara, o clara exprimare a curajului in ceea ce priveste fredonarea cantecului propriu… O relatie ar trebui privita ca un drum lung… iar datorita acestui drum, ajungi sa te descoperi pe tine insuti, insa drumul va fi plin de intamplari ciudate, necunoscute care des iti vor provoca o anumita frica. Atunci cand o relatie merge bine sau foarte bine, ea va caracteriza persoanele care fac parte din acea relatie. Exista fel si fel de relatii, dar trei dintre ele sunt evidente si importante, care reprezinta, dupa cum am spus deja, o rezolvare a unui ‘test de personalitate’ a celor implicati.

Cele trei tipuri de relatii:

1. Drumul printre emotii
Partenerii sunt destul de dependenti unul fata de celalalt, amandurora li se face frica de aceleasi obstacole… astfel pasiunea nu se va lasa foarte resimtita. Acestia nu vor risca aproape nimic, si totodata in relatia lor nu va avea loc nicio crestere… pe diferite planuri. Ei vor avea tendinta sa se vada drept victime, iar in mod normal acestia vor deveni spectatori in aceasta viata.

2. Iubirea ocrotita
Aici egoul este prezent, acesta mentine controlul… iar ambii parteneri avand acelasi caractersitici, cum ar fi: frica de iubire, frica de intimitate, respingere, abandonare, singuratate. Acestea tind sa fie relatii foarte intense, dar nu vor dura foarte mult… Partenerii vor incerca sa-si umple sufletele cu emotii intense, cand defapt ei isi vor neglija propriile necesitati si trairi. Acestia in esenta lor, isi vor construi eventual un cocoon in care vor trai fericiti, acceptand controlul… care va fi prezent in fiecare partener.

3. Suflete pereche (sau iubirea perfecta)
Sufletul pereche isi va face aparitia atunci cand vom fii pregatiti sa descoperim si sa completam partea noastra in insusi planul iubirii.
Astfel de relatii sunt indreptate spre cea mai adanca parte din noi, de catre emotii intense, care ne vor pregati sufleteste pentru trecerea noastra de la un ego constient catre un spirit constient.
Aceasta reprezinta cea mai intensa relatie, atunci cand ambii parteneri vor ajunge la un grad mai inalt in ceea ce priveste posesia unuia fata de celalalt, tocmai prin pasiunea lor. Acestia nu se vor controla unul pe celalalt prin ajutorul egoului, ci eventual la un nivel spiritual, ghidat de intuitie si incredere. Aceasta relatie implica si sacrificii personale care se vor desfasura de la sine; partenerii isi vor invinge frica pe care o cunosteau pana atunci pentru a ajunge in acel loc unde amandoi vor putea iubi in mod constient si neconditionat.
Ei sunt constienti si sunt in stare de decizii importante, holding on, letting go… totodata o dependenta emotionala va fii adesea prezenta. Bucuria, fericirea interioara isi fac aparitia automat in astfel de relatii, deoarece nu exista bucurie mai mare decat atunci cand parcurgem si invingem frica si obstacolele si descoperim propria noastra fiinta. Trairile acestea sunt mult prea puternice pentru un spirit care nu este perfect pregatit; multi care experimenteaza o astfel de flacara, vor incerca automat sa se acopere, fara a realiza faptul ca ei se feresc practic tocmai de ceea ce este mai intens in interiorul lor propriu. Te afli acum in raul care curge spre viata… Odata ce ai fost de acord sa arzi de bunavoie in acea flacara puternica, nu vei accepta si nu te vei putea multumi cu nimic mai putin… Atunci vei realiza faptul ca tu insuti esti focul desprins din flacara.

Livia

Femei Barbati Relatii – Toata lumea stie faptul ca intre o femeie si un barbat poate exista o relatie de diferite feluri. Majoritatea femeilor isi doresc o relatie serioasa, de viitor etc, dar exista cazuri in care nu numai barbatilor ci si femeilor le-ar placea o relatie mai libertina. Este clar ca acest tip de relatie nu este pentru toata lumea, ci doar pentru persoanele care stiu exact ce vor, sau au aceasta impresie. Vremurile au evoluat, nu mai e ca in epoca bunicii, cand actul sexual avea loc doar cu un anume scop si doar dupa acordul religios.
Oare de ce s-a raspandit aceasta practica neortodoxa?! Astazi, femeia vrea o cariera, doreste independenta, nu numai financiara, si se afla tot timpul pe fuga.
Relatiile dintre o femeie si un barbat sunt mai complicate decat in trecut, iar stresul zilnic le ingreuneaza cu atat mai mult. Asadar mult mai multi oameni au ajuns sa caute relatii cu cat mai putine obligatii, care sa le aduca placere si nu stres, griji si probleme. Pare mult mai usor fara certuri si implicatii, indiferent de ce ordin ar fi aceste relatii. In ziua de azi ai ocazia sa auzi tot mai des povesti ale prietenelor/cunostintelor despre prietenul din copilarie care a ajuns sa fie amantul perfect etc. Daca e sa intrebi un barbat… cred ca cel putin 50% ar recunoaste faptul ca le-ar placea o relatie discreta, fara obligatii, menita doar sa creeze o stare benefica pentru fiecare dintre parteneri.
Nu ar fi indicat ca astfel de relatii construite pe fundatia patului din dormitor sa interfereze cu sentimente de alta natura. Aceasta situatie insa nu sta in picoare la majoritatea femeilor, ba din contra.

Destainuirile siropoase sau declaratiile focoase nu-si au rostul. Nerecomandabil sa te indragostesti intr-un astfel de caz, iar mai grav decat a te indragosti de persoana respectiva este ca aceasta sa nu-ti impartaseasca sentimentele. Datorita constructiei lor genetice, barbatii sunt capabili sa-si separe trairile fara prea mult efort, nu e ceva premeditat, o fac firesc.
Femeile amesteca aproape inevitabil ceea ce simt, isi creaza singure probleme din care greu mai ies fara ca orgoliul lor sa fie afectat.
Exista cazuri in care lucrurile pot evolua in timp, poate exista situatia in care unul dintre parteneri se indragosteste de celalalt. Pentru ca acest tip de relatie porneste de la bun inceput de la alte premise, este putin probabil ca aceasta sa se transforme intr-o relatie trainica de iubire; in mod normal aceasta s-ar incheia daca ar interveni dragostea, sau ma rog presupusa dragoste, pentru ca este foarte posibil doar sa ti se para ca tii la partener/a. Pe de alta parte, dupa cum sustin si psihologii, astfel de relatii pot constitui punctul de plecare si pentru o eventuala casnicie, dar acest lucru cred ca se intampla foarte rar…

Livia

Barbatul perfect! Multe femei il cauta, insa mult probabil putine il vor gasi…
Un el si o ea este fara indoiala cea mai frumoasa dintre formele lui Doi. Exista persoane care se antreneaza intr-o relatie de cuplu cand sunt lucruri esentiale pe care totusi simt nevoia sa le modifice in celalalt. In masura in care traim intr-un parteneriat cu gandul de a-l schimba complet pe celalalt, relatia ca atare are sanse foarte mici de reusita mai ales in conditiile in care acesta nu doreste schimbarea. Daca modificarea vine ca o dorinta interna si nu a celor din jurul lui, putem vorbi de schimbari autentice. Iubirea pentru partener sau simpla dorinta de a inregistra o schimbare la celalalt nu sunt suficiente.
De ce femeia nu gaseste barbatul perfect? The perfect Man?! Exista oare un barbat perfect? Daca acest raspuns ar fi afirmativ, atunci vorba “Nobody’s perfect” ar fi falsa, nu?!
Ce inseamna sa fii perfect in viziunea altora? Oare stie cineva sa raspunda la aceasta intrebare? Hmm
Nu cred ca putem cataloga perfectiunea… sau?
Femeile isi doresc un barbat perfect, iar daca nu il gasesc incearca sa il transforme pe cel gasit, asa cum vor ele, insa cert este faptul ca nici ele nu sunt constiente tot timpul de ceea ce isi doresc…
Multumire? Nici vorba, schimbarea e pe primul loc. Ai ceva, totusi iti doresti altceva, sau altcumva, ca la haine… Tipic, din pacate adevarat.
Barbatul perfect ar exista doar atunci cand femeia i-ar permite sa fie perfect. Acest lucru se intampla insa foarte rar, dar este valabil si pentru femei. Fiecare persoana poate sa fie perfecta, poate sa fie altfel in compania unei alte persoane, dar de ce nu permitem acest lucru… de ce incercam sa obtinem vreo schimbare…?

Schimbarea neasumata, o falsa schimbare… A intra intr-o relatie cu gandul schimbarii inseamna sa pornim automat de la o baza tensionata. Alegem o relatie pentru ca ne potrivim sau pentru ca gasim puncte comune care ne fac placuta apropierea de celalalt? Daca ne dorim o schimbare fara ca celalalt sa o doreasca la randul lui, trebuie sa ne asumam o modificare de suprafata. Schimbarile autentice vin doar din interior, pornesc din nevoi profunde ale fiecarei persoane in parte. Nu pot sa ma schimb pentru cel de langa mine decat daca nevoia este in primul rand a mea. Celalalt poate avea insa o influenta. Prin cel care iti este aproape, poti ajunge la anumite parti din tine pe care ulterior sa vrei sa le schimbi interior.

Compromis… de dragul nostru… Partea de atenuare a conflictelor, de evitare a tensiunilor, tine de capacitatea fiecarei persoane de a negocia si a face un compromis. Astfel pastrezi o falsa stare de liniste…
Oamenii se schimba doar in masura in care vor. Asadar… the perfect man? Barbatul perfect exista?! Varsta este o variabila importanta. Potentialul de schimbare exista de cand ne nastem si pana cand murim. Suntem mai maleabili in perioada de copilarie, adolescenta, urmand ca in perioada adulta, matura, lucrurile sa devina mai greu de schimbat…
Barbatul perfect gata schimbat… keep dreaming they will never really change…

Livia

A True Love Story

Era o vorba care spunea ceva de genu’: Sa nu-i spui niciodata nimic unui scriitor, pentru ca o sa foloseasca vorbele tale intr-un fel sau altul… Anyway, se intampla rar cand descopar pe cineva care sa-mi dea o idee de articol Cel mai important e faptul cand iti spune cineva: “ai scris despre viata mea”. Unul dintre cele mai mari complimente sa observi totusi ca exista persoane care se identifica cu “presonajele” descrise.
Si ce daca nu mai ai 20 de ani? Iubirea n-are varsta… iar daca te gandesti mai bine, 10 ani in plus inseamna de zece ori mai multe avantaje! Daca printul real nu si-a facut aparitia pana la aniversarea a 30 de ani… poate a fost prins in trafic… zilele nu intra in sac si nici nu e o tragedie ca ai schimbat prefixul. Increderea in tine vine odata cu varsta. Aminteste-ti cum erai acum 10 ani: chiar daca te-ai autodeclarat matura din momentul in care ai devenit majora, trebuie sa recunosti ca experimentai destul de des momente de nesiguranta cu baietii care te curtau sau care iti placeau. Asteptai cu infrigurare chiar si cel mai mic semn sa-ti confirme ca el te place, si nu cutezai sa-i arunci mai mult de-o privire, ca sa nu fi inteleasa gresit… Ce vremuri…?!

Intoarce-te in prezent si fa o comparatie; nu-i asa ca nu mai e nici urma de fetita timida? Acum insa, stii exact cum sa interpretezi gusturile pretendentului, il privesti pana ce isi pleaca privirea in pamant si nu mai astepti cu emotie langa telefon, cu speranta ca va forma numarul tau, daca ai chef suni chiar tu. Ai avut timp berechet sa-ti dai seama cine esti si cine te-ar merita – chiar daca multe dintre lucrurile pe care le-ai aflat despre tine isi au radacinile in esecuri amoroase…

S-a schimbat rolul… relatiile din adolescenta depindea in mare masura de partener; incercai sa-i faci pe plac, lasai mult de la tine si sufereai cand realizai ca eforturile tale de a tine sentimentele in viata erau uneori zadarnice. Acum insa, ai un rol activ! Ai puterea s-o iei de la capat si judeci mult mai limpede totul. In ciuda faptului ca se spune ca dezamagirea e tot mai mare si ca, odata cu inaintarea in varsta, intervine teama de esecuri, lucrurile stau altfel, de fapt. Ierarhia valorilor e cu totul alta, atat in ceea ce priveste o relatie, cat si in celelalte aspecte ale vietii. Ratiunea isi joaca acum cele mai bune carti si nu te mai lasa sa gresesti ca alte dati. In plus de la 30 de ani, ai griji, ai si bani, dar vine si momentul in care te pretuiesti cu adevarat ca femeie. Azi nu mai pleci la o intalnire cu un tip sperand ca te place! Azi spui… “N-am nimic de pierdut daca ii dau o sansa, sa vedem daca va merge!” Iar daca acum cativa ani te gandeai ca o casatorie esuata iti va strica reputatia… acum realizezi ca experientele alea chiar ti-au fost de un real folos. Iti permiteai oare acum cativa ani sa sari peste cateva etape si sa mergi mai departe cu un tip dupa primele 2-3 intalniri? Recunoaste, acum nu ti se mai pare atat de grav. Poti decide mult mai repede daca tipul merita efortul. Ai cunoscut deja cum este barbatul si esti capabila sa intuiesti ce va urma. Decizia iti apartine si cu siguranta nu vei experimenta acele trairi din adolescenta: remuscari sau poate teama de a nu fi incadrata intr-o anumita categorie, si asa mai departe. Vezi tu, daca te gandesti mai bine, acum ai ocazia sa incerci tot ce ti s-a parut interzis acum cativa ani!

In momentul cand vezi ori asculti detalii specifice vietii de cuplu, realizezi ca fiecare persoana are un ritm al sau, ceea ce e valabil si pentru viata personala. Unele femei isi fac un obiectiv din a se casatori devreme, in vreme ce altele sustin ca nu se vad in postura asta niciodata, se poate ca tu sa fii undeva la mijloc… Regreti vreun pic? E foarte important sa-ti raspunzi la aceasta intrebare; incearca sa analizezi ceea ce ai trait pana acum, oare ai irosit tot timpul pana acum? In tot acest timp pe care l-ai avut ai invatat multe, ai cunoscut o gramada de oameni , ai calatorit si ai devenit experta in ceea ce priveste “judecata” unui barbat. Asta are o importanta imensa pentru ceea ce esti tu acum si pentru cum va fi viata ta de acum incolo!
Pretentiile au crescut… probabil e adevarat! Mai demult se spunea ca fetele trebuie sa se marite devreme, findca altminteri devin pretentioase si li se va parea ca nici un barbat nu mai e de nasul lor. Acum cu siguranta ai ajuns la concluzia ca ceea ce se spunea mai demult e gresit! Daca luai in serios aceste vorbe, probabil te-ai fi multumit cu putin. Acum cativa ani, nu aveai aceeasi idee despre partenerul ideal! Si e foarte probabil sa fii pastrat acea imagine pana acum, sau poate chiar pentru toata viata… Poate altii ar fi de parere ca iti cauti scuze… insa parerea mea este ca trebuie sa cauti intotdeauna partea buna a orcarei situatii. Cu siguranta nu ai nevoie sa scormonesti prea adanc dupa ea.
Ai nevoie de mai mult timp? De la 30 de ani… viata ta sociala e destul de tumultoasa, cariera te solicita, casa devine tot mai importanta, ceea ce inseamna ca-ti ramane foarte putin timp pentru a face loc unui barbat in viata ta. Introduci “noua achizitie” in cercul tau. Nu e vorba de o noua poseta, ci de noul barbat, viitorul iubit.
Ce isi doreste el? Ce isi doresc barbatii? Si ei mai vor cate ceva… acest lucru ar trebui constientizat de catre toate femeile. Daca reusesc sa faca acest pas, atunci pot sa inteleaga si faptul ca barbatul are nevoie de diferente. Asa cum ei prefera mai multe lucruri… tot asa asteapta si ei de la o femeie, si anume diversitate.
Se spune ca femeile sunt facute la tiparnita , dar totodata barbatul tinde sa spere ca nu se indragosteste de un singur tip de femeie… asta ar insemna ca are o problema. Daca o a doua iubita a unui barbat, seamana mult cu prima, inseamna ca a iubit-o mult pe cea din “trecut”. Si acest lucru nu este deloc in regula pentru o a doua relatie. Vor exista mereu comparatii, departe de a avantaja vreo parte. Oricine are nevoie de diferente in viata, altfel toti barbatii ar avea o singura femeie drept ideal, desi ideala ar trebui sa fie femeia pe care o iubeste.

O relatie speciala intre un barbat si o femeie se bazeaza pe dragoste, incredere si un al treilea motiv ce tine de fiecare in parte. Barbatul nu este superior femeii cu nimic! Ideea prin care unii barbati au vaga impresie ca le-ar fi cu ceva superiori femeilor cred ca vine din niste mari compleze pe care le au unii. Nu cred ca s-a gasit vreodata un barbat ideal sau o femeie ideala… iar dragostea este ceva greu de definit si diferita pentru fiecare dintre noi. Important ramane insa, afectiunea, modul in care esti tratata, felul de a fi al barbatului, cultura lui…, dar toate acestea nu au nicio valoare daca nu exista acel “ceva” care sa te atraga.
Nu cred ca exista vreun barbat care sa fi fost in pielea vreunei femei pana acum, dar este posibil ca barbatii sa aibe ceva in comun cu femeile, si anume: modul de a iubi.

Livia

Ada & Freddy

Se spune ca fericirea nu consta in iubire ci in adevar. A minti e necesar? Daca in relatia de iubire se foloseste minciuna, trainicia legaturii partenerilor va fi profund afectata, iar daca relatia este la primii pasi si unul dintre parteneri va minti, aceasta relatie nu va avea finalul dorit. Credeti ca exista sinceritate 100% in orice tip de relatie fie ea de cuplu, de afaceri, sociala sau profesionala?

Sau ca viata ar fi altfel daca nu s-ar schimba macar putin adevarul?
Totusi… a minti e necesar? Suntem oameni si toti mintim chiar daca recunoastem sau nu acest lucru, insa exersarea continua a neadevarului poate ajunge sa reprezinte pentru unii realitatea, iar repercusiunile nu sunt tocmai ceea ce avem nevoie. Unii spun ca a minti este necesar. Necesar pentru cine? Pentru cel care minte, sau pentru cel mintit? Intr-o relatie a spune adevarul poate sa nu fie ceea ce partenerul isi doreste, desi afirma acest lucru. Ne place sa fim mintiti frumos, ne place sa cream scenarii pentru a ne sustine minciuna. Dar orice scenariu, oricat de frumos ar imbraca minciuna, va fi tot un scenariu fals avand ca esenta un neadevar.
Unii oameni sunt de acord cu minciunile care nu fac rau nimanui… insa ne place totusi sa fim mintiti frumos. Cum poate o minciuna sa faca rau, daca aceasta nu este dezvaluita? Cate scuze exista defapt, de ce nu spunem tot timpul adevarul? Va suna cunoscut atunci cand… “Ma bucur sa te vad” tocmai in momentul in care singurul lucru de care ai avea nevoie ar fi un somn bun…si as putea continua la nesfarsit… sa presupunem o noapte in care el sau ea au nevoie de tandrete, iar celalalt vrea sex si se gasesc scuze pentru ca niciuna din nevoi sa nu fie implinita… Oare acea minciuna este o minciuna “pozitiva”? Consider ca intr-un astfel de caz accentul ar trebui sa cada pe discutie intre parteneri si nu pe insistenta unor minciuni gogonate…
Cert este ca in viata oamenii mint. Minciuni despre foste sau actuale relatii, despre fanteziile sexuale pe care si le-ar dori, despre familie, despre dependente diverse, despre bani, despre complexe si multe altele… Si facem aceste lucruri doar din dorinta de a creste in ochii celor din jur sau pentru a nu-i rani prea tare. Ne doare cand suntem mintiti, pentru ca de fapt, toti oamenii isi doresc sa aibe incredere in partenerul lor, pentru ca acesta satisface nevoia de siguranta si confort psihic, iar minciuna nu face decat sa derame acest crez.

Oare de ce mintim? Poate pentru ca ne este teama de nou, teama de a nu pierde ceea ce ne-am dorit prea mult, iar singura modalitate la indemana de a ne proteja este aceasta aparare a Eului. Defapt mintind pentru a nu suferi, nu facem decat sa intoarcem raul impotriva noastra, raul produs de minciuna. Iubirea este o relatie bazata pe adevar, pe sinceritate, cu toate ca exista o multime de persoane care fac confuzie intre ceea ce este real pentru majoritatea oamenilor si ceea ce reprezinta realitatea pentru ei, catalogati fiind si acestia drept oameni care fac abuz de adevar… sau minciuni…

Livia

Acum ceva timp barbatii erau aceia care se fereau de o astfel de relatie, bineinteles specia aceasta se gaseste si in ziua de azi. Insa intrebarea este daca femeile se feresc de o relatie serioasa? Precis multe dintre tinerele femei, in liceu se gandeau ca pe la 25 de ani vor avea o cariera in plina ascensiune si o relatie cu potential… de maritis. Dar te-ai trezit la un moment dat ca ai inceput sa eviti constant ocazia de a te intalni cu barbatii care intra in categoria aparenta “Perfect Man”. In zilele noastre din ce in ce mai multe femei lasa pe locul doi iubirea si casatoria. In principiu acest fenomen reflecta schimbare benefica in ceea ce priveste prioritatile femeilor. In mod traditional barbatii sunt cei care actioneaza conform principiului “cariera intai”, dar iata ca si femeile au adoptat mai nou acest sistem de gandire. Multe femei au dezvoltat o mentalitate care poate fi definita cu ajutorul sintagmei “si daca…” Sunt destul de ingrijorate de faptul ca ar putea pierde iubirea vietii lor daca se marita prea repede. Daca e sa intrebi psihologii… acestia vor fi de parere ca este mai bine sa nu dai cu piciorul unei relatii de durata doar pentru ca tu consideri ca nu e momentul. Pana la urma iubirea are metodele sale ciudate, chiar nostime, de a sfida logica. Iar casnicia trebuie sa fie in final roz? nu?!

Livia

Daca le repetam faptul ca o mie de cuvinte nu fac la fel de mult ca un gest frumos la momentul potrivit…hm precis se vor enerva asa putin… Barbatii considera ca nu avem de ce sa repetam aceste chestiuni de care sunt constienti…sau?! Hmm, cred ca mecanismul masculin functioneaza dupa reguli…sau instincte…mecanice… (sunt curioasa cati barbati vor bombanii acum ) gen … odata ce un lucru functioneaza, ei il vor memora si il vor pune in practica de fiecare data, iar acest lucru se intampla pentru ca noi sa fim multumite…intradevar trebuie sa remarcam spiritul masculin … acela de sacrificiu lol. Uneori ii reprosezi ca nu are imaginatie… apoi iti auzi replici, il auzi cum incepe sa intre in priza precizand faptul ca el alege sa te sune, dar tu ii reprosezi ca nu iti trimite mesaje, sau invers, sau daca iti ofera un cadou…pe care mult probabil nici nu l-a nimerit, tu iti doreai flori, daca iti spune ca te iubeste preferi sa iti demonstreze acest lucru, iar atunci cand o face preferi mai multe declaratii inflacarate… ahh si daca nu te scoate in oras ii reprosezi ca te tine in casa… Nu-i asa fetelor…? Hai sa recunoastem… toate patim asa candva, sau ar trebui sa spun ca toti o patesc asa… odata?!?!
Urmatorul pas… ii ceri sa se schimbe?! Hmm, normal ca majoritatea ar spune da, iar cei de sex masculin ar intreba de ce…

Cum ar fi sa traiesti cateva zile in pielea lui? Poate ca suntem prea ocupate de ipostaza de a fi femeie incat nu ne dam seama ca… sa fii barbat e destul de nasol… Acestia trebuie sa fie si rai, dar si sensibili, sa aibe masina, casa, catel, etc, dar nici sa nu petreaca mai mult de opt ore la job… Ar trebui sa stie sa ne satisfaca toate poftele, dar sa nu lipseasca o anumita autoritate, sa stie sa se impuna doar atunci cand trebuie… practic ar trebui sa ne ghiceasca gandurile, sau privirile…cu toate ca acest lucru nu e posibil, si stim asta… Hm in cazul in care ni se pare totusi ca acest lucru e posibil… cu siguranta ne lasam inselate, iar barbatilor…le convine aceasta situatie…why not?!?! Te lasa sa crezi ca in compania ta capacitatile omenesti i se maresc… totusi e vorba doar de o pura coincidenta, sau de o experienta in domeniu… o experienta mai dezvoltata…
Practic nici femeia nu poate acest lucru, doar ca aceasta poate sa faca abuz de instinct… care in mod normal nu ar trebui sa dea gres. Daca am avea totusi un astfel de dar… darul de a avea puteri de genu… poate ne-am da seama de faptul ca acestia nu sunt facuti pe aceeasi unda… pentru a putea savura comedii romantice, sau pentru a sta de vorba atunci cand de-abia reusesc sa o faca cu ei insusi… mult prea multa comunicare, care noua ne place, insa barbatii sunt mai…dinamici…
Atatea blablauri… atatea povesti si discutii intre femei legate de mentalitatea masculina… iar in final ajungem la concluzia (probabil eronata) ca barbatii sunt de pe marte…sau jupiter…ei bine saturn?!
Oare cate nopti poate petrece o femeie… nopti nedormite, doar ca sa inteleaga unde a gresit atunci cand a incercat sa il faca mai bun, mai destept, mai puternic… in fond mai altul… Multe nopti… dar toate fara folos, avand in vedere faptul ca ultima chestiune nu se accepta de catre noi… nu vrem sa schimbam nimic, nici pe el, HA! Da nu ! Of course we want to, numai ca… nici nu ne dam seama de ceea ce facem defapt… Iar apoi… concluzia ramane aceeasi… barbatii sunt de pe alta planeta.

Daca am sta bine sa ne gandim…da bine de tot… acestia…nu sunt atat de extraterestri pe cat ii vedem noi… Si ei au temeri ca si noi, si ei asteapta confirmari pe care uneori nu le primesc, au emotii, nu sunt perfecti… Clar ca iti duce lipsa, cu toate ca nu o arata direct, sau mereu… iar atunci…ce face?! Incearca sa-si aminteasca tactica care odata i-a adus succesul. Oare… ce anume sa fie acest succes pentru ei… hmm greu de definit… not really , cred ca raspunsul se afla totusi la noi, respectiv la fiecare femeie… il tinem bine si santajam cu el de fiecare data cand este cazul… iar daca ne intrebam cum obtin barbatii succesul capturat de santaj… hmm probabil uneori mai improvizeaza, uneori mai mint, iar alteori se mobilizeaza… in final ajung irezistibili… mai ales atunci cand privirea lui simulat timida iti spune sa il iubesti tocmai atunci cand o merita mai putin, pentru ca atunci are nevoie cel mai mult…

Livia

Dupa cum bine stim… toata lumea se cearta… cateodata, in special barbatii cu femeile… Uneori ma intreb de ce ne certam si ce rost isi are cearta… Usor de intrebat, dar greu de evitat… Cred totusi ca o cearta este benefica pentru majoritatea oamenilor, cum altfel sa te eliberezi de nervii pe care ii acumulezi in fiecare zi din multe locuri… si de la persoane pe care, uneori nici nu le cunosti. Sa zicem ca e okay sa ai anumite zile in care esti prost dispus/a, e mai greu sa crezi faptul ca o persoana chiar nu se cearta cu nimeni… Cearta poate avea anumite grade… aceasta nu se manifesta doar prin urlete sau jigniri…dar pana la urma dezbaterea e tot un fel de cearta, sau? Eu consider ca nu e gresit sa-ti exprimi opiniile si sentimentele, conteaza felul in care o faci… si bineinteles modul in care se percep actiunile tale sau lucrurile pe care le spui, gesturi etc. Daca nu exteriorizezi toate astea, ai sanse mari la o explozie emotionala cand ti-e lumea mai draga… sau depresii… care pot chiar sa degenereze in boli…
Multa lume este pusa pe cearta… cred ca multe persoane ar spune: “Livia e gata de cearta tot timpul”, eu consider ca e vorba de contraziceri si exprimari de opinie … in general, dar… hmm ar trebui sa acord/acordam atentie semnalelor de alarma care anunta cearta, acestea sunt aparent mici, dar foarte abrupte, iar o cearta constructiva poate cu usurinta sa alunece intr-un scandal adevarat. Oare care sunt cele mai des intalnite subiecte de cearta? Se spune ca acestea ar fi: serviciul, banii, copiii, sexul, treburile casnice… Denivelarile… sa le spun mai degraba… pantele periculoase intr-o cearta pot fi tocmai secretele pe care le-ai impartasit odata… lucrurile stiute doar de cei in cauza, lucruri confidentiale, sau momente dificile ale relatiei. Acestea nu trebuie folosite ca munitie pentru cearta, altfel granita pana la razboi… nu e departe. Alte capcane pot fi benefice ascunse, adica unul dintre cei in cauza cauta cearta pentru a fi impacat, compatimit, pentru a atrage atentia, sau pentru a-si ascunde chestiuni, gesturi, slabiciuni etc. Motivul acesta pentru cearta… pe cat de seducator pare… pe atat de periculos este… daca e vorba de santajul emotional… acesta nu este tocmai cea mai buna metoda pe termen lung de a obtine afectiune.
Bun, dar cearta este si benefica… atunci putem sa spunem ca exista o cearta rea si una buna?! Sa zicem ca un conflict ocazional apare pe o tema noua, acesta fiind cauzat de o intamplare recenta, care are un fel de ecou in viata de cuplu. Poate fi vorba despre orice gen, spre exemplu daca nu ai vrut sa mergi cu iubita/iubitul intr-un anume loc etc. Cearta doar de dragul conflictului poate sa inceapa din nimic si are caracter de pisalogeala… variatiunile sunt pe teme gen: “Nu faci nimic in casa, toate trebuie sa le fac eu” sau “Vesnic trebuie sa intarzii”, “Faci vesnic un dus de o ora” etc.
In cazul de cearta….hmm constructiva, desi amandoi nervosi, putem sa ascultam ceea ce are celalalt de spus…repet asta daca e vorba de o cearta constructiva…:P Esti atenta la argumentele lui pentru ca e important sa afli parerea lui despre problema, si pentru a cauta argumentele potrivite, tocmai pentru a-i dezvalui perceperea si reactia ta fata de acea problema… si bineinteles pentru a ajunge la o intelegere pe aceeasi “unda”. Dar daca nu ai ce asculta, nu ai ce interpreta, astfel totul ramane in the air… Iar daca ambii parteneri tipa pe limba lui, acestia isi vor descarca nervii separat… la fel de bine se poate sa se ia un sac de box… pentru consumul nervilor, efectul e acelasi, doar ca nu va auzi si nu asculti. O alta modalitate ar fi sportul… o minge de baschet si un panou rezistent (rezistent la carlige de la 3… ) altii prefera … descarcarea … in timpul jocului… bineinteles pe adversari…

Atunci cand iti cunosti partenerul destul de bine, e perfect normal sa stii care sunt punctele sensibile, dar si care sunt limitele. In cazul in care nu dam ‘lovitura sub centura’ … cearta poate sa fie una constructiva. Daca se ajunge la aruncat de obiecte… evident cearta e una destructiva.
Uneori e greu sa te abtii, sa nu iti descarci nervii pe persoanele dragi… iar in cazul in care totusi o faci… automat te ranesti oarecum si pe tine insuti. Totusi in cazuri fericite se ajunge la un numitor comun, as spune ca acea cearta a meritat…parerea mea… Depinde foarte mult de oameni…de educatie, chiar si cearta e o arta! Probabil firea celui de langa tine nu iti permite o alta manifestare etc. Certurile care se termina invariabil care iti lasa un gust amar… acelea dau dovada de incapabilitate de cearta… Daca tot te invarti in jurul cozii inseamna ca nu te certi cum trebuie…
In cazul in care nu ai nimic de impartit cu nimeni… parerea mea e ca nici nu oferi prea mult… Nu degeaba se spune ca cei care se cearta se indragesc… sau… se iubesc, in fine, ideea e aceeasi.

Livia

Dupa multe articole despre tema sexuala, mi s-a atras atentia indirect… sa mai schimb tema, astfel m-am gandit sa scriu cate ceva despre dragoste. In primul rand… ar fi minunat daca as putea sa dau o definitie acestui termen… Ce este dragostea?… oare cate mii de persoane si-au pus aceasta intrebare inaintea mea… cate romane s-au putut scrie pe aceasta tema… si cate se vor mai scrie inca… de ce insista omenirea pe o astfel de tema de atata timp? Parerea mea… pentru ca inca nu au gasit definitia potrivita, sau acesteia i se aduc vesnic imbunatatiri…sa fie vorba oare de incertitudine? Multi spun ca dragostea este ca un dorg…iar drogul reprezinta ceva necesar, ceva de care nu te poti lipsi odata ce ai “gustat”.

Bun sa zicem ca apa este un drog, doar nu poti trai fara apa…dar exista atatea persoane care au reusit sa renunte la droguri, dar oare la iubire pot renunta?! Eu vad dragostea ca si un sentiment de care ai nevoie vesnic, dar nu il vei cuprinde niciodata in totalitate, probabil acesta este si motivul pentru care se insista pe aceasta tema. Potrivit unor studii efectuate de cercetatori americani, s-a constatat faptul ca dragostea se manifesta exact ca si cocaina asupra creierului uman, iar romantismul poate produce senzatii asemanatoare cu cele fundamentale de foame sau de sete. Acum ma intreb…de ce incearca unii cocaina… din curiozitate, apoi le place, si se lasa dusi de valul dragostei inselatoare.

Daca ar avea parte de dragoste reala, probabil le-ar fi mai simplu sa renunte la virtual pentru real. Procesele afective care sunt implicate atunci cand mentionam faptul ca iubim, alcatuiesc practic fondul si latura energetica a vietii psihice si comportamentului uman, ce intervin ca surse de energie interna care potenteaza activitatea sau chiar ca imbolduri catre anumite actiuni. Asta face deja parte din psihologie, dar oare ce intelegem de aici?! Dragostea inseamna sa dai totul si sa primesti totul (intr-un final), nu?! Iar daca dai totul si nu primesti totul ce se intampla? Ai doar impresia ca ai dat totul, astfel ai primit practic doar ceea ce ti s-a cuvenit…?! De ce iubim? De ce flirtam? De ce consideram ca avem nevoie de asa ceva? Cand stim ca iubim? Care e iubirea adevarata?

Poti iubi doua persoane? Aceasta intrebare imi aminteste de Enigma Otiliei… cand fetele erau deacord cu un raspuns pozitiv, iar baietii tineau tare de negativ. Daca ar fi posibil asa ceva, e cert ca ceva nu ar fi normal, dar ceea ce nu e normal nu poate sa devina posibil? Iar daca e posibil trebuie sa fie neaparat si anormal? Se cauta o explicatie, care nu se gaseste, astfel se constata ca e inuman, deci anormal, practic inexistent nepermis si neaprobat. Ceea ce omul nu percepe, va fi automat refuzat, probabil impus spre refuz… tinand cont de majoritate si de morala. Totusi exista multe chestiuni pe care le credem (sau in care credem) cu toate ca nu ne sunt noua insine cunoscute, sau cel putin constientul nostru nu e sigur de existenta lor, spre exemplu puteri paranormale, Dumnezeu- credem, sau incercam sa ne convingem sa credem, sa actionam in aceasta privinta ca si majoritatea, cu toate ca personal, constient nu stim de existenta lui.

Probabil… simtim, alegem sa credem, dar nu stim!
Cum ramane atunci cu dragostea si catalogarea sentimentelor? Se poate asa ceva? Eu totusi cred ca nu ar exista un raspuns mai precis decat acesta: fiecare simte cum simte si crede ce crede (in cazul in care alege sa creada). Nu spun nici ca simtim sau credem la fel, dar nu e nici vorba neaparat de o diferenta. Cert este ca fiecare simte, crede ceva, iar in mod natural omul va cerceta… pentru a afla daca e bine, rau …sau cum simte/vede celalalt acest lucru. De ce oare? Sa fie vorba de curiozitate, sau de nesiguranta? Cand nu esti sigur, cercetezi, vrei sa afli… iar daca nu afli, ce faci?!
Filosoful meu preferat, Platon spunea asa: Orice lucru se înfăţişează astfel, încât, luat în el însuşi ca fapt săvârşit, nu-i nici bun, nici rău. Adica tot ceea ce faci nu poate fi catalogat nici bun nici rau. “Numai prin modul cum le săvârşim, ele pot deveni frumoase; adică procedând frumos şi drept. Dacă nu, urmează răul. La fel cu amorul. Nu orice Eros e frumos şi vrednic de laudă, ci numai acela care ne îmbie să iubim în chip frumos.” Gandul oamenilor nu cauta altceva decat cum sa petreaca mai bine si nesocotesc intrebarea daca viata trebuie traita frumos sau nu. Asa se face ca, dusi de-ntamplare, savarsesc in mod egal binele sau raul.

Dupa multe articole pe care le-am citit, in care era vorba despre iubire, respectiv daca se poate sau nu sa iubesti doua persoane… am inceput sa analizez cele citite. M-am intrebat daca este posibil sa intelegi si sa accepti ceva chiar daca nu ajungi sa-ti insusesti in mod natural chestiunile pe care le-ai citit?! Un fel de… poti sa vezi si daca nu privesti?!
O intrebare care cauta pe internet un raspuns suna cam asa: poti iubi doua persoane in acelasi timp? As fi curioasa sa aud acum comentariile colegelor mele care o sustineau pe Otilia…
Sa presupunem ca iti iubesti prietenul, dar ai ajuns sa-ti placa un alt barbat. In acest caz putem oare sa sustinem ca iubirea este intradevar iubire adevarata, sau doar o alta forma a ei?

Poate iubirea sa aibe mai multe forme?!…, poate aceasta sa fie perceputa in mod diferit de fiecare persoana in parte…sau exista o iubire universala la care poate fiecare om sa ajunga, iar perceperea acestei iubiri sa fie intradevar identica pentru fiecare. Daca ar fi asa cum am afla acest lucru? Iar daca nu este inca asa, dar totusi exista o astfel de iubire… cum ajungem la ea, sau cum ne explicam faptul ca nu am ajuns inca la aceasta?!

Oamenii s-au obisnuit cu ideea ca totul e posibil, dar oare se aplica acest lucru si in viata sentimentala? Cert este ca nu putem gasi un partener ideal pentru ca nu exista asa ceva, si daca ar exista probabil nu am realiza. Multe femei incearca totusi sa caute incontinuare si… sa gaseasca in fiecare ceva care le place, care sa le atraga, iar astfel, “construiesc” partenerul ideal, in loc sa invete sa accepte ceea ce le este deja cunoscut. Multe cazuri de genu se realizeaza datorita propriei decizii, spre exemplu printr-un flirt. Cele care se lasa duse de valul acesta, sa fie oare doar curioase, sau sa le lipseasca ceva… iar dupa cum am spus …tuturor ne-ar lipsi cate ceva, deci… sa fie vorba de o instabilitate psihica, asa cum spun psihologii, sau de o incapatanare proiectata asupra fortelor naturale (care evident nu pot fi depasite), sau…dorinta de a vedea ceea ce nu e… poate fi acest lucru catalogat drept o lipsa? Iar acea lipsa sa fie oare esentiala… provocand aceasta curiozitate, sau ajungem iar la lipsa esentialitatii, cum cantaresti asa ceva? Nu cred ca ai cum…depinde de om, si de stare.

Sa revin la subiect, ce anume o impinge pe o femeie spre flirt, spre un alt barbat? Cert este ca acest lucru nu se intamla doar atunci cand vine vorba de neajunsurile unei relatii, unele femei probabil isi doresc sa resimta acea stare de indragostire pe care o traiesti la inceput. Multe persoane sutin ca este posibil sa ai sentimente/sa iubesti doi oameni in acelasi timp, dar nu te poti dedica lor in aceeasi masura. Intr-un astfel de caz se presupune ca te apuci si cantaresti, analizezi si iei o decizie…cum iei decizia…?, se poate ivi sa descoperi in alta persoana ceva care tie iti lipseste, sau e vorba de coincidente…, sau lucruri in comun, dar sa fie oare acestea mai importante si vitale decat ceea ce detii acum?! Care ar fi reteta pentru o decizie corecta…? Cred totusi ca o astfel de reteta se poate realiza astfel incat sa potoleasca poftele fiecareia… cea mai buna reteta ar fi… un citat bun:) Britney rules!

I used to think, I had the answers to everything, but now I know, that life doesn’t always go my way… Feels like I’m caught in the middle, that’s when I realize…I’m not a girl,not yet a woman. All I need is time, a moment that is mine, while I’m in between.
It’s time that I learn to face up to this on my own, I’ve seen so much more than you know now, so don’t tell me to shut my eyes…I’m just trying to find the woman in me…
But if you look at me closely, you will see it in my eyes… This girl will always find her way!

Livia