Name it rock and roll…
Ceva sau cineva cu care, odata ce am intrat in contact, ajunge sa ne contropeasca toate gandurile, pana ce nu mai reusim sa ne concentram asupra altui lucru. Aceasta poate fi considerata sfintenie, sau nebunie…
Is it really possible that love may transform you into a better person, even if you are not sure that now you’re still in love?!
Se intampla sa suferi, dar totodata sa te simti iubit, indragit pentru persoana care esti… Reusesti sa inlaturi obstacolele care ti-au fost pregatite pe calea vietii tale? Da!? De ce? Pentru ca simti…[...]
Chiar si o simpla imbratisare si… un sarut inofensiv, poate sa iti redea increderea si bunatatea de care ai nevoie pentru a-ti continua ritmul…
Care ritm?! Ritmul pe care tocmai dansezi, esti oare capabil sa simti ritmul, sa simti muzica? Iti provoaca un sentiment aparte, simti placerea, iti aduce un zambet sincer pe buze?! Simti ecoul in sufletul tau? Te va duce barca numita Cuvant pana la insula pe care o cauti…? In cazul acesta vei putea scrie…
Atunci aceea este piesa muzicala pe care tu alegi sa ‘dansezi’… cu toata pasiunea ta care este gata sa izbucneasca in flacari… fiind ghidata de o dorinta ‘aprinsa’ de vulcanul ce tocmai a explodat… si care se varsa acum in fiinta ta…
Depinde doar de tine insuti si ceea ce alegi… si de ceea ce esti capabil sa simti… caci viata rade de tine…You got no time left to lose, it’s your life full track… so…

It don’t matter the sex, I’m gon’ name it rock and roll…

Livia

Seductia creierului… Te lasi sedusa, sau sedus… probabil seducatorul are ceva care te atrage?! Exista o sumedenie de femei chiar foarte frumoase si barbati frumosi carora le lipseste efectiv acel ceva, nu-ti inspira nu-ti sugereaza nimic, nu au acea distinctie… Seductia… hm… trece intai prin cap, prin spirit si e chiar foarte adevarat cand se spune ca adevaratul organ erotic al omului e defapt creierul…
Multi cred ca seductia ar avea legatura doar cu aspectul fizic, ceea ce, dupa parerea mea, este destul de gresit… Atunci cand ne lasam sedusi, noi suntem practic sedusi de un impuls subiectiv, ba chiar de o fictiune care ne comunica faptul ca seducatorul are ceva ceea ce ne trebuie si noua. Seducatorul reprezinta doar persoana care concentreaza impulsurile emotionale trezite de aceasta fictiune. Pentru a fi un seducator natural… acesta trebuie sa detina acele calitati prin care sa poata reprezenta fictiunile noastre personale. In final, daca ne gandim bine… ne seducem singuri. In cazul in care aspectul fizic apartine acestei fictiuni, el devine chiar necesar, insa asta nu constituie o regula… Poti chiar sa stai de vorba spre exemplu cu un barbat urat, iar dupa un scurt dialog sa incetezi sa-i mai percepi uratenia. Astfel atentia nu iti este atrasa de infatisare, ci de substanta lui.
Ca o concluzie… seductia este si se bazeaza mai mult pe un element spiritual…
Seductia actioneaza in stransa legatura cu puterea si controlul fiecarui om in parte… Ce inseamna sa fi cel dorit?! Cel care seduce dispune de o forma subtila de control, acesta simte dorinta de a controla si de a domina, in final… dorinta de a detine o anumita putere. Atunci cand actioneaza, cand seduce, se seduce si pe sine insusi intr-o mare masura; asta depinde insa si de forta dorintelor de dominare.
In ceea ce privestefemeia, seductia se caracterizeaza mai mult printr-o distinctie aparte, sau chiar o fragilitate tipica… sau atipica… O forma de ispita pasiva, kind of defence seduction…
Ce se intampla atunci cand seductia naturala nu exista, cand acel sarm lipseste… Putem chiar sa analizam o groaza de filme care te invata cum sa seduci, acestea iti arata practic cum sa suplinesti lipsa sarmului natural. Intentia filmelor de genul nu este neaparat gresita, insa atunci cand tacticile, tehnicile sunt practicate de indivizi care in mod normal evita seductia, fara sa-si dea seama, ele vor deveni tehnici impotriva seductiei.

Aceasta tehnica este ca un fel de masca care il ajuta pe cel ce o poarta sa se fereasca de orice fel de impulsuri pentru a nu risca pierderea controlului si pentru a evita orice fel de atractie…
De multe ori seductia poate fi vazuta ca o forma de convingere, o incercare, o demonstrare prin care seducatorul insusi incearca sa-si dovedeasca calitatile si sa se asigure de faptul ca este atragator, iubit si dorit… Unii ar caracteriza astfel de persoane cu ajutorul unui simplu proverb: “Great talker, great liar”

Livia

Dezamagire si Dezinteres prin Seductie – se poate ca dezamagirea sa se transforme intr-un dezinteres total prin seductie, sau sa duca la o ignoranta prin aceasta? Sa presupunem ca ai fost dezamagit de o anumita persoana… poti apoi sa devi brusc dezinteresat de acea dezamagire, sau mai degraba de acea persoana…?
Cred ca dezamagirea rezulta din idei preconcepute si rezultate imprevizibile, dar aceste rezultate practic nedorite semnaleaza doar slabiciunea ta proprie… Atunci cand ai asteptari de la celalalt, il constrangi sa se comporte conform unui scenariu prestabilit al nevoilor tale. Si pentru a exista o ‘intalnire’ adevarata, respectul pentru celalalt este indispensabil. In caz contrar, acela risca sa se simta sufocat, manipulat, sub influenta raului seducator…
Ti-ai dat seama de acest lucru si devi mai precaut pe viitor? Vei incerca sa tii cont de o sumedenie de chestiuni, care defapt nu sunt naturale, nu provin din starea ta proprie. Sa fie oare vorba doar de o scena de teatru? Da!? Atunci actorul trebuie sa fie unul foarte talentat, de obicei actorii priceputi se identifica cu rolurile pe care le joaca, astfel reusesc sa invete din scenarii aplicand apoi cele invatate in viata reala.
Rezultate nedorite…? Ce faci, le eviti; eviti persoana care a provocat rezultatele respective? Te-a dezamagit, iar in mod normal stai si analizezi, respectiv lupti… (pentru a ajunge la rezultate dorite) …daca merita, iar daca iti dai seama ca nu are nici un sens? Vrei sa afli ceva anume? Nu!? Sau mai bine zis nu mai vrei… Atunci cand afli ceva, ajungi apoi sa te lovesti de un dezechilibru al adevarului. Tot timpul vei afla si vei stii ceva, insa niciodata nu vei sti totul…
In viata poti indragi si poti iubi pe oricine, pe orice om lipsit de valoare (pentru tine), oricine va fii altfel alaturi de tine, fiecare dintre noi este altfel in compania unei alte persoane, dar un astfel de om lipsit de acea valoare (pe care tu trebuie sa o resimti in caz ca ar fi prezenta), nu va putea niciodata sa vada defapt cine esti. Multi oameni se intalnesc, se inteleg (aparent), dar nu se afla pe aceeasi lungime de unda… sa-i ‘ajuti’? What for they’ll always remain down…
Sau poate sa nu fie asa… Dar daca nu este vorba de dragoste, de indragire… atunci nu vei simti motivatia/ nu vei fi motivat pentru a face ceva in priviinta asta… Dragostea consta practic in dorinta de a darui altcuiva ceea ce iti apartine tie si de a simti fercirea acestuia ca si cum ar fi fericirea ta proprie. Inima este un organ viu, nu prea poti sa-i dai comenzi… daca inima nu te indeamna la lupta… se va naste astfel ignoranta, dezinteresul?! Reactia… poate sa devina chiar distractiva…

Asa sunt oamenii in ziua de astazi. De unii trebuie sa te feresti, iar pe altii trebuie sa ii iubesti. Toata lumea pierde candva, and like they say… barbatii cand nu pierd in fata altor barbati, atunci ei pierd in fata femeilor… fiind tratati apoi cu un dezinteres total, ba chiar ignorati de cele mai multe ori.

Pentru a castiga increderea celor din jur, cred ca trebuie sa fim cat mai autentici… Iar atunci cand seduci… trebuie sa tii cont de faptul ca seductia nu suporta controlul si artificiul. De ce oare? Pentru ca seductia ia nastere in adancul tau, sau nu? Ceea ce lasi sa se vada si impresioneaza, insufleteste sau hipnotizeaza este partea profunda a farmecului tau. Uneori e suficient sa te simti demn de a fi iubit pentru a emana acel farmec subtil. In acest fel se naste in interior o energie care iti permite sa treci cu bine peste provocari. Increderea de sine… e periculoasa…amenintatoare pentru multe persoane, dar este totodata linistitoare atat pentru sine, cat si pentru celalalt… este forta linistita si atragatoare. De ce? Pentru ca atunci cand esti increzator, nu te mai aperi si te lasi vazut asa cum esti, cu toate aspectele tale, mai ales acelea al caror farmec nici nu il banuim…

Livia

Oare ce zicea lumea? Oare cum vede lumea? Cu siguranta fiecare s-a intrebat acest lucru macar odata. Romanii par sa-si suprime constient, inca de la cea mai frageda varsta, libera manifestare, libertatea de a se manifesta asa cum simt. Sa fie oare vorba de o teama de penibil? As spune totusi ca teama de penibil este numitorul comun al natiei noastre anchilozate in conventii si tipare desuete. In educatia noastra, “ce zice lumea?” se instaleaza drept criteriu absolut inca din anii educatiei prescolare. Mamele din Romania se straduiesc sa stalceasca ganguritul bebelusului de teama ca vor fi subiectul de discutie a celorlalti pasageri. Si nu e vorba despre considerentul de a nu deranja, ci grija fata de propiul statut de “educator”. Sa faci observatii unui copil care nu pricepe interdictia mi se pare prima forma eronata in ceea ce priveste manifestarea psihicului in lumina careia suntem educati. Mai apoi, cand bebelusul ajunge scolar invata ca nu trebuie sa se exprime in clasa decat arunci cand are raspunsul corect. Daca a oferit o solutie gresita la intrebarea invatatoarei, va avea parte de reprosuri facute cu glas tare in fata clasei. Si asa se instaleaza inhibitia.

De pe atunci incepem sa ne reprimam dorinta de exprimare. Incepem de mici sa ne cenzuram nevoia de a impartasi ceea ce gandim, caci a fi in dezacord cu un anume sablon, cu o conventie genereaza mustrari, comentarii, observatii sau reprosuri. In felul acesta ne consumam copilaria, invatam sa-i salutam pe ceilalti nu pentru ca e o forma agreabila de a transmite o stare buna, ci pentru ca altfel “zice lumea ca esti needucat”. Stam cumintei in decorul adultilor din aceeasi pricina. Ne imbracam decent pentru ceilalti, ne exprimam atent pentru public, ne alegem iubitul pe criterii dictate de statutul afisat de parinti, invatam sa manuim tacamurile si conversatia in jurul aceleiasi temeri, ne cultivam spiritul si ne metamorfozam preocuparile raportat la aceleasi conventii.

Si ajungem sa devenim adulti, plini de inhibitii, astfel de adulti vedeti de jur imprejur. Adevarul e ca noi insine ne abtinem de la bucuria libertatii de a ne manifesta cum simtim. Ne cenzuram opiniile cu grija apasatoare ca ele ar putea fi gresite, asa incat mai bine le tinem ascunse in taceri ce pot fi suspectate de inteligenta. Ne sufocam inaintru intrebarile de teama ca ele ar putea demasca ignoranta, lipsa de suflu sau vreo interpretare deviata de la conventii.

Totusi pe la alte case nu-i asa. Pe alte meleaguri, zau ca oamenii sunt altfel. In alte parti acolo unde ti se zambeste pe strada relaxat, lipseste ideea de “ce se face si ce nu se face”. Oamenii nu traiesc timid printre sabloanele trasate de altii, sunt altoiti sa ignore banalul si sa depaseasca mereu plafonul amortit al felului in care se comporta mediocrii.

Noi suntem educati ca sa “nu iesim din rand” si crestem dimpreuna cu un set de valori care preamareste teama de ridicol. Astfel devenim niste oameni care fac putine lucruri pentru propria satisfactie si nenumarat de multe pentru “poza” pe care o judeca ceilalti. Si n-ar fi o drama colectiva daca asta n-ar duce la suma nefericirilor individuale…

Caci singurii oameni cu adevarati fericiti pe care ii cunosc sunt cei care ignora cu desavarsire “ce zice lumea”.

Livia

Oare cand devine o femeie cu adevarat fericita pe pamant…? Fiecare femeie stie, sau crede ca exista cateva lucruri care o vor face fericita, dar in realitate ne adancim uneori si mai tare in depresie. Femei fericite? Oare chiar sunt femeile fericite, sau au doar impresia asta? Fericirea? Fericirea e la mare cautare. Fericirea a fost intotdeauna unul dintre obiectele personale cele mai importante. Cum sa obtii fericirea? Obtinerea fericirii depinde de toate celelalte obiective pe care ni le propunem. Barbatii si femeile in general doresc sa fie oameni mai buni, mai puternici, mai rapizi, mai inteligenti… insa in mod paradoxal, calea pe care ai ales-o poate fi exact motivul pentru care nu reusesti sa obtii satisfactii. Multi dintre noi nu se pricep sa estimeze corect ceea ce le lipseste pentru a fi fericiti, sau?!

Daca e sa incep cu sexul feminin… puh, inafara de faptul ca uneori mi-as dori sa fiu barbat… hmm pot sa afirm faptul ca pentru multe femei fericirea vine de la fancy trancy… o gramada de bani pe chestii luxoase… da uneori inutile, dar carei femei nu-i plac… Exista oare femei fericite pe pamant? Totusi fericirea nu depinde de contul din banca, si asta o stim toti… cred ar trebui chiar sa uitam uneori de acea zicala “Banii nu aduc fericirea, dar o intretin” sau cel putin sa o interpretam asa cum trebuie.
Daca e sa analizam putin omenirea… constatam ca oamenii sunt mai fericiti atunci cand nu trebuie sa se streseze pentru strictul necesar; un acoperis deasupra capului, mancare sau medicamente. Bineinteles ca banii de buzunar fac si ei parte din aceasta lista. Cei cu venituri peste medie tind sa fie mai incordati si nu-si mai petrec timpul avand activitati reconfortante, in timp ce oamenii cu castiguri mai mici, se distreaza de minune.
Hmm realitatea e totusi alta: oricat de tare s-ar stradui spre exemplu o femeie, aceasta nu va fi niciodata multumita. Femeile sunt construite sa acumuleze pe acest pamant lucruri, sa le dezvolte… astfel incat sa devina mai multumite decat erau.
Daca e sa ma uit in jur… in zilele noastre, insa, evolutia are o cu totul alta valenta. In mod evident, ai vrea sa schimbi garsoniera pe un apartament cu trei camere, sau nu… hm, ahh si o terasa cu priveliste spre parc, fara sa faci o ora pana la job, ar fi frumos sa traversezi doar strada hihi
Dupa scurt timp, dupa ce obtii ceea ce ti-ai dorit, iti vei dori o bucatarie traznet si un coltar urias… apoi de ce nu o vila imensa in care sa-ti angajezi si o femeie de servici…

Asadar acest “ce urmeaza” nu te va parasi nici o clipa. Uneori ajung la conluzia ca am putea fi mai fericiti/fericite daca am aprecia ceea ce avem, daca am invata sa apreciem ceea ce detinem. Alteori ma contrazic, ma deprim, dar imi revin si recapat incredere, invat sa-mi deschid ochii cu adevarat si sa privesc in jur. Ar fi bine sa poti constata cat de frumoasa iti este casa dimineata cand razele de soare iti patrund in casa prin fereastra, iar tu te trezesti langa persoana iubita. Iar folosirea banilor pentru a incerca lucruri noi, spre exemplu o excursie in weekend… etc.

Bineinteles, sa nu uitam ca suntem femei, femei fericite… asa ca mai trebuie uneori si cate o achizitie, chiar daca aceasta este des inutila, dar cu siguranta ne va imbunatatii starea de spirit.
Sa provina oare punctul G tocmai de la shoppinG? Hm, putin exagerat, dar exista un oarecare adevar. Femeile merg la cumparaturi pentru ca le lipseste “a”, iar dupa cateva ceasuri se intorc, iar in plasa ce gasesti?! “b”, “c”, “d”, nicidecum “a”-ul respectiv.

Cum sa explici asa ceva… nu ai cum… este o chestiune inexplicabila… un fenomen paranormal, o femeie merge la cumparaturi si daca se simte bine si daca nu, insa cand ies cumparaturile mai bune, nu se stie, depinde de designeri…:) Multe femei merg pe conceptul: “mai bine nu mananc si imi cumpar xy”. Cert este ca nu fac acest lucru pentru altcineva (in majoritatea cazurilor) ci pentru sufletelul lor. Daca te simti bine, si esti multumita, atunci si cel de langa va fi la fel, nu?!
Nu ne dam seama tot timpul, dar asa este… iar daca e sa analizezi aceasta chestiune, ajungi la concluzia ca nu e chiar asa de rau… cel putin la aceasta concluzie ar trebui un barbat sa ajunga, astfel ar intelege si ar accepta ceea ce inseamna shopping-ul pentru o femeie. Cine ar indragi o femeie vesnic morocanoasa si suparata, ‘fara motiv’ ar spune ei… cred ca nici un barbat. Si totusi… ajung la aceeasi intrebare… femei fericite pe pamant… exista oare?

Oare se intreaba cineva cum se fericesc barbatii… se aseamana ei oare cu femeile? Hmm aceasta chestiune sau mai bine zis acest fenomen paranormal necesita mai multe investigatii… To be continued!

Livia

Multe femei care sunt dezamagite de o groaza de legaturi esuate si pe care intr-un final le loveste Cupidon again, obisnuiesc sa actioneze mai ciudat. Precis chiar si femeile in cauza se intreaba de unde le vine aceasta reactie. Mult probabil tocmai aceasta proaspat ivita relatie te face sa rectionezi nepotrivit, ba chiar bizar. In multe situatii nici nu constientizezi acest lucru… in primul rand intreaga realatie ar trebui sa se construiasca pe o fundatie de libertate si ingaduinta.
O relatie presupune depasirea limitelor si progresul in etape diferite, nu este cazul si nici vorba despre o ambitie pe care incerci sa o impui, cum nu este nici vorba despre a-l subjuga pe celalalt.
In primul rand, ca femeie, ar trebui sa eviti posibilitatea de a te transforma intr-o disperata care il suna din 5 in 5 minute. Ai rabdare si incearca sa il analizezi de pe margine, observa-i tabieturile, gusturile si preferintele pentru diferite activitati. Bineinteles toate acestea NU pentru a-i face lui pe plac, spre exemplu sa il surprinzi cu bilete la meciul de fotbal, cand tu defapt iti doresti sa vezi finala la baschet.
Respecta-i intimitatea, are nevoie de ea, la fel cum si tu ai nevoie de a ta, si incearca pe cat posibil sa te abtii de la curiozitate in exces, spre exemplu… sa il astepti acasa cu o sumedenie de chestionare… adresandu-i intrebari peste intrebari.
Barbatilor nu le prea plac mofturoasele, cu toate ca noua uneori ne face placere sa avem mofturile noastre… anyway cu cat suntem mai naturale, cu atat mai mult vom fi apreciate.

Ce se intampla cu planurile de viitor? Abia ati ajuns un cuplu, dar voi faceti planuri de viitor, hmm e frumos si bineinteles si placut…, pana peste 3 luni cand veti merge in concediul programat, aveti timp sa va cunoasteti mai bine, iar acel concediu va tine practic locul probei… mai precis, atunci veti afla daca va suportati sub acelasi acoperis, sau va veti intoarce fiecare separat…
Mare atentie…sa nu exagerati… e firesc sa-ti doresti sa petreci cat mai mult timp cu iubitul tau, si sa-ti planifici viitorul cu el, dar nu exagera, nu il presa cu perspectiva unei relatii de dependenta reciproca. Daca ii povestesti toata ziua buna ziua despre planurile voastre si cum vezi tu aceasta relatie in viitor, cu siguranta il vei inspaimanta. Ar fi mai bine sa lasi lucrurile sa decurga normal si sa fii pregatita pentru suprizele care te asteapta in viitor.
Livia