Tot mai des se descopera faptul ca femeile au abilitati care influenteaza in mod direct felul in care angajatii isi desfasoara munca. In organizatii conduse de femei se pune accentul pe spiritul de echipa, pe colaborare, pe detalii si pe dorintele fiecaruia, iar respectul pentru oameni este pe primele locuri. Toate aceste puncte pozitive vor ajuta organizatiile sa se adapteze conditiilor viitoare, sa atraga talentul, sa creasca productivitatea si sa asigure o dezvoltare durabila. Nu degeaba se spune si s-a constatat ca in companiile unde top-managementul este format si din femei se inregistreaza performante financiare mai bune decat in companiile care in top-management nu sunt decat barbati. Raspunsul, asa cum aminteam mai sus, vine din faptul ca se creeaza o cultura a respectului, unde angajatii se simt incurajati si unde performanta vine de la sine. Este posibil ca si biologia sa aibe un merit… femeile au un talent innascut pentru comunicare si se descurca mai bine in conditii stresante. Se spune ca Managerii barbati pun pe primul loc rezultatele, in timp ce femeile pun relatiile. Da! Relatiile sunt foarte importante, iar acum daca e sa ma leg de cuvantul in sine, aceasta tema ar putea sa devina putin mai subiectiva, ceea ce nu este deloc intentia mea, dar acum facand abstractie de ideea principala, trebuie sa admitem faptul ca o relatie devine… si este foarte importanta pentru femei si nu numai, iar uneori faci ce faci, dar de gandurile subiective tot nu reusesti sa “scapi”, sau poate nici nu iti doresti asta… ele te pot influenta, respectiv sentimentele intense te pot influenta in directii la care nici nu te astepti… who knows?! I do and it feels really good [...]

Livia

Femei Barbati Relatii – Toata lumea stie faptul ca intre o femeie si un barbat poate exista o relatie de diferite feluri. Majoritatea femeilor isi doresc o relatie serioasa, de viitor etc, dar exista cazuri in care nu numai barbatilor ci si femeilor le-ar placea o relatie mai libertina. Este clar ca acest tip de relatie nu este pentru toata lumea, ci doar pentru persoanele care stiu exact ce vor, sau au aceasta impresie. Vremurile au evoluat, nu mai e ca in epoca bunicii, cand actul sexual avea loc doar cu un anume scop si doar dupa acordul religios.
Oare de ce s-a raspandit aceasta practica neortodoxa?! Astazi, femeia vrea o cariera, doreste independenta, nu numai financiara, si se afla tot timpul pe fuga.
Relatiile dintre o femeie si un barbat sunt mai complicate decat in trecut, iar stresul zilnic le ingreuneaza cu atat mai mult. Asadar mult mai multi oameni au ajuns sa caute relatii cu cat mai putine obligatii, care sa le aduca placere si nu stres, griji si probleme. Pare mult mai usor fara certuri si implicatii, indiferent de ce ordin ar fi aceste relatii. In ziua de azi ai ocazia sa auzi tot mai des povesti ale prietenelor/cunostintelor despre prietenul din copilarie care a ajuns sa fie amantul perfect etc. Daca e sa intrebi un barbat… cred ca cel putin 50% ar recunoaste faptul ca le-ar placea o relatie discreta, fara obligatii, menita doar sa creeze o stare benefica pentru fiecare dintre parteneri.
Nu ar fi indicat ca astfel de relatii construite pe fundatia patului din dormitor sa interfereze cu sentimente de alta natura. Aceasta situatie insa nu sta in picoare la majoritatea femeilor, ba din contra.

Destainuirile siropoase sau declaratiile focoase nu-si au rostul. Nerecomandabil sa te indragostesti intr-un astfel de caz, iar mai grav decat a te indragosti de persoana respectiva este ca aceasta sa nu-ti impartaseasca sentimentele. Datorita constructiei lor genetice, barbatii sunt capabili sa-si separe trairile fara prea mult efort, nu e ceva premeditat, o fac firesc.
Femeile amesteca aproape inevitabil ceea ce simt, isi creaza singure probleme din care greu mai ies fara ca orgoliul lor sa fie afectat.
Exista cazuri in care lucrurile pot evolua in timp, poate exista situatia in care unul dintre parteneri se indragosteste de celalalt. Pentru ca acest tip de relatie porneste de la bun inceput de la alte premise, este putin probabil ca aceasta sa se transforme intr-o relatie trainica de iubire; in mod normal aceasta s-ar incheia daca ar interveni dragostea, sau ma rog presupusa dragoste, pentru ca este foarte posibil doar sa ti se para ca tii la partener/a. Pe de alta parte, dupa cum sustin si psihologii, astfel de relatii pot constitui punctul de plecare si pentru o eventuala casnicie, dar acest lucru cred ca se intampla foarte rar…

Livia

Probabil se intreaba multe femei de ce rad barbatii la o veste destul de nasoala… uneori e intradevar mai simplu, mai usor sa faci pe clovnul decat sa plangi. Cred ca barbatii sunt educati sa-si reprime sentimentele afisand un zambet… chiar si in momentele critice, nu se pot simti in largul lor daca se lasa coplesiti de tristete sau dezamagire. Faptul ca trateaza o situatie dramatica ca si cum nu ar fi nimic iesit din comun este, de fapt, un mecanism psihologic prin care practic incearca sa diminueze importanta evenimentului care, in mod normal l-ar speria infiorator. Majoritatea indivizilor de sex masculin sunt atat de obisnuiti sa-si reprime sentimentele incat o gluma spusa la suparare are rolul de a-i permite sa cantareasca situatia pentru a gasi cea mai nimerita reactie…sau nu?!…

Click here: Erotism Masculin
Livia

Dupa cum bine stim… toata lumea se cearta… cateodata, in special barbatii cu femeile… Uneori ma intreb de ce ne certam si ce rost isi are cearta… Usor de intrebat, dar greu de evitat… Cred totusi ca o cearta este benefica pentru majoritatea oamenilor, cum altfel sa te eliberezi de nervii pe care ii acumulezi in fiecare zi din multe locuri… si de la persoane pe care, uneori nici nu le cunosti. Sa zicem ca e okay sa ai anumite zile in care esti prost dispus/a, e mai greu sa crezi faptul ca o persoana chiar nu se cearta cu nimeni… Cearta poate avea anumite grade… aceasta nu se manifesta doar prin urlete sau jigniri…dar pana la urma dezbaterea e tot un fel de cearta, sau? Eu consider ca nu e gresit sa-ti exprimi opiniile si sentimentele, conteaza felul in care o faci… si bineinteles modul in care se percep actiunile tale sau lucrurile pe care le spui, gesturi etc. Daca nu exteriorizezi toate astea, ai sanse mari la o explozie emotionala cand ti-e lumea mai draga… sau depresii… care pot chiar sa degenereze in boli…
Multa lume este pusa pe cearta… cred ca multe persoane ar spune: “Livia e gata de cearta tot timpul”, eu consider ca e vorba de contraziceri si exprimari de opinie … in general, dar… hmm ar trebui sa acord/acordam atentie semnalelor de alarma care anunta cearta, acestea sunt aparent mici, dar foarte abrupte, iar o cearta constructiva poate cu usurinta sa alunece intr-un scandal adevarat. Oare care sunt cele mai des intalnite subiecte de cearta? Se spune ca acestea ar fi: serviciul, banii, copiii, sexul, treburile casnice… Denivelarile… sa le spun mai degraba… pantele periculoase intr-o cearta pot fi tocmai secretele pe care le-ai impartasit odata… lucrurile stiute doar de cei in cauza, lucruri confidentiale, sau momente dificile ale relatiei. Acestea nu trebuie folosite ca munitie pentru cearta, altfel granita pana la razboi… nu e departe. Alte capcane pot fi benefice ascunse, adica unul dintre cei in cauza cauta cearta pentru a fi impacat, compatimit, pentru a atrage atentia, sau pentru a-si ascunde chestiuni, gesturi, slabiciuni etc. Motivul acesta pentru cearta… pe cat de seducator pare… pe atat de periculos este… daca e vorba de santajul emotional… acesta nu este tocmai cea mai buna metoda pe termen lung de a obtine afectiune.
Bun, dar cearta este si benefica… atunci putem sa spunem ca exista o cearta rea si una buna?! Sa zicem ca un conflict ocazional apare pe o tema noua, acesta fiind cauzat de o intamplare recenta, care are un fel de ecou in viata de cuplu. Poate fi vorba despre orice gen, spre exemplu daca nu ai vrut sa mergi cu iubita/iubitul intr-un anume loc etc. Cearta doar de dragul conflictului poate sa inceapa din nimic si are caracter de pisalogeala… variatiunile sunt pe teme gen: “Nu faci nimic in casa, toate trebuie sa le fac eu” sau “Vesnic trebuie sa intarzii”, “Faci vesnic un dus de o ora” etc.
In cazul de cearta….hmm constructiva, desi amandoi nervosi, putem sa ascultam ceea ce are celalalt de spus…repet asta daca e vorba de o cearta constructiva…:P Esti atenta la argumentele lui pentru ca e important sa afli parerea lui despre problema, si pentru a cauta argumentele potrivite, tocmai pentru a-i dezvalui perceperea si reactia ta fata de acea problema… si bineinteles pentru a ajunge la o intelegere pe aceeasi “unda”. Dar daca nu ai ce asculta, nu ai ce interpreta, astfel totul ramane in the air… Iar daca ambii parteneri tipa pe limba lui, acestia isi vor descarca nervii separat… la fel de bine se poate sa se ia un sac de box… pentru consumul nervilor, efectul e acelasi, doar ca nu va auzi si nu asculti. O alta modalitate ar fi sportul… o minge de baschet si un panou rezistent (rezistent la carlige de la 3… ) altii prefera … descarcarea … in timpul jocului… bineinteles pe adversari…

Atunci cand iti cunosti partenerul destul de bine, e perfect normal sa stii care sunt punctele sensibile, dar si care sunt limitele. In cazul in care nu dam ‘lovitura sub centura’ … cearta poate sa fie una constructiva. Daca se ajunge la aruncat de obiecte… evident cearta e una destructiva.
Uneori e greu sa te abtii, sa nu iti descarci nervii pe persoanele dragi… iar in cazul in care totusi o faci… automat te ranesti oarecum si pe tine insuti. Totusi in cazuri fericite se ajunge la un numitor comun, as spune ca acea cearta a meritat…parerea mea… Depinde foarte mult de oameni…de educatie, chiar si cearta e o arta! Probabil firea celui de langa tine nu iti permite o alta manifestare etc. Certurile care se termina invariabil care iti lasa un gust amar… acelea dau dovada de incapabilitate de cearta… Daca tot te invarti in jurul cozii inseamna ca nu te certi cum trebuie…
In cazul in care nu ai nimic de impartit cu nimeni… parerea mea e ca nici nu oferi prea mult… Nu degeaba se spune ca cei care se cearta se indragesc… sau… se iubesc, in fine, ideea e aceeasi.

Livia

Cam asa si-a petrecut Livia aceasta seara… dupa o zi foarte calda, mult prea calda pentru baschet… dar totusi nu m-am lasat sa nu bat si azi mingea in babes. Hmm navigand pe internet am descoperit un blog interesant, hmm chiar nu ma asteptam… blogul apartine unui foarte bun prieten de al meu. M-au impresionat anumite publicatii, chiar m-au surprins in mod placut… e de apreciat atunci cand un barbat isi exprima gandurile, sentimentele fara retineri. Din pacate nu toti sunt la fel, majoritatea se ascund dupa deget, se lasa condusi de orgoliu, voit…sau de la mama natura crezand totusi ca aceasta este cea mai buna solutie pentru a dovedi ca esti ‘barbat’. Oare se intreaba acei barbati…daca exista cineva care sa tina evidenta aparentelor inselatoare…sau mai bine zis teatrale… multi pretind, dar putini o fac… Cat despre femei… as putea chiar sa afirm faptul ca nu vedem aceste retineri ca pe un lucru pozitiv, ba din contra… un semn de slabiciune mult prea evident…si sunt aproape convinsa de faptul ca si barbatii apreciaza un alt barbat care isi exprima sentimentele in mod natural. Dupa parerea mea, acesta este un semn de maturitate, inteligenta si incredere in sine insusi… atunci cand esti stapan pe tine si pe gandurile tale, poti linistit sa le exprimi, iar cei care nu inteleg aceasta chestiune… le doresc succes in…cele intelese…nooot.

Tema blogului de care am amintit mai sus, dupa cum spune titlul Marketing Blog , este Marketingul…, foarte interesant cum poti reusi sa combini in mod original businessul cu ganduri/sentimente personale care practic nu au legatura cu gandurile profesionale… sau in mod normal… majoritatea oamenilor nu au astfel de asteptari… dar asa cum viata bate filmul… same with normally… nu as putea nominaliza hmm…ceva precis, o definitie pentru ceea ce este normal (in cazul in care as putea face abstractie de morala…morala adoptata…)

Sper sa nu se supere nimeni daca imi permit sa copiez un mic fragment din acest Marketing Blog . “Acum simt ca port o povara si nu mai pot iubi pe cineva doar asa una cu doua…. Pot sa pretind ca iubesc, pot sa o spun, pot sa faca sa creada pe oricine ca sunt indragostit si ca iubesc, doar eu stiu ca nu e asa. E o iluzie care se repeta la nesfarsit, pana recunosc din nou ca tu ai fost singura de pana acum.”  

Marketingul asta…hm mult succes, trebuie tinut cont cause Marketing matches customers’ needs with the strengths of the business… good marketing places the customer at the centre of the business. Marketing is the link between customer and producer…and maybe not only just between them

Livia

Dupa multe articole despre tema sexuala, mi s-a atras atentia indirect… sa mai schimb tema, astfel m-am gandit sa scriu cate ceva despre dragoste. In primul rand… ar fi minunat daca as putea sa dau o definitie acestui termen… Ce este dragostea?… oare cate mii de persoane si-au pus aceasta intrebare inaintea mea… cate romane s-au putut scrie pe aceasta tema… si cate se vor mai scrie inca… de ce insista omenirea pe o astfel de tema de atata timp? Parerea mea… pentru ca inca nu au gasit definitia potrivita, sau acesteia i se aduc vesnic imbunatatiri…sa fie vorba oare de incertitudine? Multi spun ca dragostea este ca un dorg…iar drogul reprezinta ceva necesar, ceva de care nu te poti lipsi odata ce ai “gustat”.

Bun sa zicem ca apa este un drog, doar nu poti trai fara apa…dar exista atatea persoane care au reusit sa renunte la droguri, dar oare la iubire pot renunta?! Eu vad dragostea ca si un sentiment de care ai nevoie vesnic, dar nu il vei cuprinde niciodata in totalitate, probabil acesta este si motivul pentru care se insista pe aceasta tema. Potrivit unor studii efectuate de cercetatori americani, s-a constatat faptul ca dragostea se manifesta exact ca si cocaina asupra creierului uman, iar romantismul poate produce senzatii asemanatoare cu cele fundamentale de foame sau de sete. Acum ma intreb…de ce incearca unii cocaina… din curiozitate, apoi le place, si se lasa dusi de valul dragostei inselatoare.

Daca ar avea parte de dragoste reala, probabil le-ar fi mai simplu sa renunte la virtual pentru real. Procesele afective care sunt implicate atunci cand mentionam faptul ca iubim, alcatuiesc practic fondul si latura energetica a vietii psihice si comportamentului uman, ce intervin ca surse de energie interna care potenteaza activitatea sau chiar ca imbolduri catre anumite actiuni. Asta face deja parte din psihologie, dar oare ce intelegem de aici?! Dragostea inseamna sa dai totul si sa primesti totul (intr-un final), nu?! Iar daca dai totul si nu primesti totul ce se intampla? Ai doar impresia ca ai dat totul, astfel ai primit practic doar ceea ce ti s-a cuvenit…?! De ce iubim? De ce flirtam? De ce consideram ca avem nevoie de asa ceva? Cand stim ca iubim? Care e iubirea adevarata?

Poti iubi doua persoane? Aceasta intrebare imi aminteste de Enigma Otiliei… cand fetele erau deacord cu un raspuns pozitiv, iar baietii tineau tare de negativ. Daca ar fi posibil asa ceva, e cert ca ceva nu ar fi normal, dar ceea ce nu e normal nu poate sa devina posibil? Iar daca e posibil trebuie sa fie neaparat si anormal? Se cauta o explicatie, care nu se gaseste, astfel se constata ca e inuman, deci anormal, practic inexistent nepermis si neaprobat. Ceea ce omul nu percepe, va fi automat refuzat, probabil impus spre refuz… tinand cont de majoritate si de morala. Totusi exista multe chestiuni pe care le credem (sau in care credem) cu toate ca nu ne sunt noua insine cunoscute, sau cel putin constientul nostru nu e sigur de existenta lor, spre exemplu puteri paranormale, Dumnezeu- credem, sau incercam sa ne convingem sa credem, sa actionam in aceasta privinta ca si majoritatea, cu toate ca personal, constient nu stim de existenta lui.

Probabil… simtim, alegem sa credem, dar nu stim!
Cum ramane atunci cu dragostea si catalogarea sentimentelor? Se poate asa ceva? Eu totusi cred ca nu ar exista un raspuns mai precis decat acesta: fiecare simte cum simte si crede ce crede (in cazul in care alege sa creada). Nu spun nici ca simtim sau credem la fel, dar nu e nici vorba neaparat de o diferenta. Cert este ca fiecare simte, crede ceva, iar in mod natural omul va cerceta… pentru a afla daca e bine, rau …sau cum simte/vede celalalt acest lucru. De ce oare? Sa fie vorba de curiozitate, sau de nesiguranta? Cand nu esti sigur, cercetezi, vrei sa afli… iar daca nu afli, ce faci?!
Filosoful meu preferat, Platon spunea asa: Orice lucru se înfăţişează astfel, încât, luat în el însuşi ca fapt săvârşit, nu-i nici bun, nici rău. Adica tot ceea ce faci nu poate fi catalogat nici bun nici rau. “Numai prin modul cum le săvârşim, ele pot deveni frumoase; adică procedând frumos şi drept. Dacă nu, urmează răul. La fel cu amorul. Nu orice Eros e frumos şi vrednic de laudă, ci numai acela care ne îmbie să iubim în chip frumos.” Gandul oamenilor nu cauta altceva decat cum sa petreaca mai bine si nesocotesc intrebarea daca viata trebuie traita frumos sau nu. Asa se face ca, dusi de-ntamplare, savarsesc in mod egal binele sau raul.

Dupa multe articole pe care le-am citit, in care era vorba despre iubire, respectiv daca se poate sau nu sa iubesti doua persoane… am inceput sa analizez cele citite. M-am intrebat daca este posibil sa intelegi si sa accepti ceva chiar daca nu ajungi sa-ti insusesti in mod natural chestiunile pe care le-ai citit?! Un fel de… poti sa vezi si daca nu privesti?!
O intrebare care cauta pe internet un raspuns suna cam asa: poti iubi doua persoane in acelasi timp? As fi curioasa sa aud acum comentariile colegelor mele care o sustineau pe Otilia…
Sa presupunem ca iti iubesti prietenul, dar ai ajuns sa-ti placa un alt barbat. In acest caz putem oare sa sustinem ca iubirea este intradevar iubire adevarata, sau doar o alta forma a ei?

Poate iubirea sa aibe mai multe forme?!…, poate aceasta sa fie perceputa in mod diferit de fiecare persoana in parte…sau exista o iubire universala la care poate fiecare om sa ajunga, iar perceperea acestei iubiri sa fie intradevar identica pentru fiecare. Daca ar fi asa cum am afla acest lucru? Iar daca nu este inca asa, dar totusi exista o astfel de iubire… cum ajungem la ea, sau cum ne explicam faptul ca nu am ajuns inca la aceasta?!

Oamenii s-au obisnuit cu ideea ca totul e posibil, dar oare se aplica acest lucru si in viata sentimentala? Cert este ca nu putem gasi un partener ideal pentru ca nu exista asa ceva, si daca ar exista probabil nu am realiza. Multe femei incearca totusi sa caute incontinuare si… sa gaseasca in fiecare ceva care le place, care sa le atraga, iar astfel, “construiesc” partenerul ideal, in loc sa invete sa accepte ceea ce le este deja cunoscut. Multe cazuri de genu se realizeaza datorita propriei decizii, spre exemplu printr-un flirt. Cele care se lasa duse de valul acesta, sa fie oare doar curioase, sau sa le lipseasca ceva… iar dupa cum am spus …tuturor ne-ar lipsi cate ceva, deci… sa fie vorba de o instabilitate psihica, asa cum spun psihologii, sau de o incapatanare proiectata asupra fortelor naturale (care evident nu pot fi depasite), sau…dorinta de a vedea ceea ce nu e… poate fi acest lucru catalogat drept o lipsa? Iar acea lipsa sa fie oare esentiala… provocand aceasta curiozitate, sau ajungem iar la lipsa esentialitatii, cum cantaresti asa ceva? Nu cred ca ai cum…depinde de om, si de stare.

Sa revin la subiect, ce anume o impinge pe o femeie spre flirt, spre un alt barbat? Cert este ca acest lucru nu se intamla doar atunci cand vine vorba de neajunsurile unei relatii, unele femei probabil isi doresc sa resimta acea stare de indragostire pe care o traiesti la inceput. Multe persoane sutin ca este posibil sa ai sentimente/sa iubesti doi oameni in acelasi timp, dar nu te poti dedica lor in aceeasi masura. Intr-un astfel de caz se presupune ca te apuci si cantaresti, analizezi si iei o decizie…cum iei decizia…?, se poate ivi sa descoperi in alta persoana ceva care tie iti lipseste, sau e vorba de coincidente…, sau lucruri in comun, dar sa fie oare acestea mai importante si vitale decat ceea ce detii acum?! Care ar fi reteta pentru o decizie corecta…? Cred totusi ca o astfel de reteta se poate realiza astfel incat sa potoleasca poftele fiecareia… cea mai buna reteta ar fi… un citat bun:) Britney rules!

I used to think, I had the answers to everything, but now I know, that life doesn’t always go my way… Feels like I’m caught in the middle, that’s when I realize…I’m not a girl,not yet a woman. All I need is time, a moment that is mine, while I’m in between.
It’s time that I learn to face up to this on my own, I’ve seen so much more than you know now, so don’t tell me to shut my eyes…I’m just trying to find the woman in me…
But if you look at me closely, you will see it in my eyes… This girl will always find her way!

Livia