Wingmakers, aripi spirituale, suflet stralucit…
Ce faci cand viata iti ofera semne… ciudate? Esti capabil sa le vezi, sa le auzi… le identifici, dar nu stii ce reprezinta, la ce te ajuta, la ce anume sa fii atent, cum sa interpretezi semne pe care le intalnesti poate in fiecare zi… Daca deschizi ochii atent(a) si le identifici, te intrebi daca aceste semne tin de tine, de viata, de destin, de spiritualitate, sau sunt influentate de alta persoana… tot pe cale spirituala…?! Cine iti ofera aceste indicii, semne…? Ai deschis ochii constient sau totul se intampla intuitiv…? Is it all in your head? Is it really you, without knowing it…? Is this life all in your head… what’s outside… just the product of your sick brain?
Stii defapt ce sa te intrebi exact pentru a primi un raspuns concret? Stii ce vrei? Stii ce simti? Stii care iti este scopul? Dar oare stii cine esti cu adevarat?

Termenul ‘Wingmakers’ vine de la tehnica de deschidere de aripi dezvoltata in anul 1979 de catre wingmaker732.
Ce inseamna wingmakers? Wingmakers s-ar traduce: creatori de aripi… dar in acest caz se refera la persoane care se deplaseaza cu ‘aripi spirituale’ catre radacina existentei…
Multi oameni se indoiesc de abilitatile sistemului energetic uman… tine oare acest lucru de credinta, educatie, cultura sau de anumite limite…?!
Wingmakers… De ce devine aceasta lume tot mai ciudata…? Cum e sa fii sau sa devii a real wingmaker? Practic de cand ne-am nascut suntem toti niste wingmakers, doar ca aceasta societate isi impune anumite reguli… Un bun exemplu in acest sens este declaratia ca “Nu poti face asta”, dar, de fapt, ca wingmakers mintea are un potential nelimitat.
Cum se manifesta un Wingmaker? Oare esti sau nu esti un WINGMAKER… ai sau nu ai aripi ?… Atunci cand actionam influentati de intuitie, forta si ambitia noastra, in ceea ce priveste actiunea, este practic ghidata de motive practice… astfel impulsul actiunii reiese din intuitia noastra…

Un Wingmaker va actiona din punct de vedere moral, deoarece acesta are o idee morala proprie, nu impusa de societate…
Fiecare individ isi urmareste inati obiectivele sale proprii… Ideile, lumea de idei nu ia nastere intr-un grup de oameni, ci numai in fiinte individuale. Ceea ce pare ca un scop comun, este in realitate rezultatul impulsurilor fiecarui individ in parte…
Toti suntem chemati in aceasta viata sub forma unui spirit liber, e ca si cum am ingropa seminte de trandafir si am astepta sa se transforme in final in acel trandafir cu petale, etc.

Reala intuitie vine din adancimea spirituala… suprema… Sa presupunem ca noi suntem un produs al trecutului… atunci intuitia este un flux de feedback venind din viitor. Daca ne folosim de cele cinci simturi… intuitia reiese din al saselea simt… Ne intrebam des care, cum, de ce… insa daca nu suntem siguri de o intrebare precisa… nu avem mari sanse sa gasim un raspuns concret. Deci aceasta intuitie este o influenta care vine de dincolo, dincolo de actiunile noastre automate impuse de societate, morala… dincolo de intelegerea generala, dincolo de realitatea colectiva… Ar trebui sa ne antrenam aceasta calitate, pe nume intuitie spirituala… si cel mai simplu exercitiu consta in constatarea si stabilirea unor scopuri, intrebari precise…

Inuitia este practic busola noastra interioara magnetizata de adevarul absolut, iar daca ne deschidem aripile spirituale (being a WInGmAKEr) si o urmam, aceasta ne va purta catre un nivel de obiectivitate din ce in ce mai mare, si astfel vom ajunge pe tarmurile tot mai avansate ale existentei… Este firul care ne scoate din acest labirint de iluzii, este inima sufletului stralucit, vocea spiritului… and it only speaks as clearly as you have ears to hear and the mind to listen…

Livia

Relatii posibile… Multi cauta o relatie perfecta, durabila fara a sti ce anume doresc, fara a sti defapt cine sunt ei… O relatie adevarata, poate fi vazuta ca un dans al intimitatii, valoarea unui final vs. finalul in sine insusi, in care ambii parteneri se implica pentru a mentine relatia sau pentru a renunta…, care duce evetual la o satisfactie a sinelui, o bucurie interioara, o clara exprimare a curajului in ceea ce priveste fredonarea cantecului propriu… O relatie ar trebui privita ca un drum lung… iar datorita acestui drum, ajungi sa te descoperi pe tine insuti, insa drumul va fi plin de intamplari ciudate, necunoscute care des iti vor provoca o anumita frica. Atunci cand o relatie merge bine sau foarte bine, ea va caracteriza persoanele care fac parte din acea relatie. Exista fel si fel de relatii, dar trei dintre ele sunt evidente si importante, care reprezinta, dupa cum am spus deja, o rezolvare a unui ‘test de personalitate’ a celor implicati.

Cele trei tipuri de relatii:

1. Drumul printre emotii
Partenerii sunt destul de dependenti unul fata de celalalt, amandurora li se face frica de aceleasi obstacole… astfel pasiunea nu se va lasa foarte resimtita. Acestia nu vor risca aproape nimic, si totodata in relatia lor nu va avea loc nicio crestere… pe diferite planuri. Ei vor avea tendinta sa se vada drept victime, iar in mod normal acestia vor deveni spectatori in aceasta viata.

2. Iubirea ocrotita
Aici egoul este prezent, acesta mentine controlul… iar ambii parteneri avand acelasi caractersitici, cum ar fi: frica de iubire, frica de intimitate, respingere, abandonare, singuratate. Acestea tind sa fie relatii foarte intense, dar nu vor dura foarte mult… Partenerii vor incerca sa-si umple sufletele cu emotii intense, cand defapt ei isi vor neglija propriile necesitati si trairi. Acestia in esenta lor, isi vor construi eventual un cocoon in care vor trai fericiti, acceptand controlul… care va fi prezent in fiecare partener.

3. Suflete pereche (sau iubirea perfecta)
Sufletul pereche isi va face aparitia atunci cand vom fii pregatiti sa descoperim si sa completam partea noastra in insusi planul iubirii.
Astfel de relatii sunt indreptate spre cea mai adanca parte din noi, de catre emotii intense, care ne vor pregati sufleteste pentru trecerea noastra de la un ego constient catre un spirit constient.
Aceasta reprezinta cea mai intensa relatie, atunci cand ambii parteneri vor ajunge la un grad mai inalt in ceea ce priveste posesia unuia fata de celalalt, tocmai prin pasiunea lor. Acestia nu se vor controla unul pe celalalt prin ajutorul egoului, ci eventual la un nivel spiritual, ghidat de intuitie si incredere. Aceasta relatie implica si sacrificii personale care se vor desfasura de la sine; partenerii isi vor invinge frica pe care o cunosteau pana atunci pentru a ajunge in acel loc unde amandoi vor putea iubi in mod constient si neconditionat.
Ei sunt constienti si sunt in stare de decizii importante, holding on, letting go… totodata o dependenta emotionala va fii adesea prezenta. Bucuria, fericirea interioara isi fac aparitia automat in astfel de relatii, deoarece nu exista bucurie mai mare decat atunci cand parcurgem si invingem frica si obstacolele si descoperim propria noastra fiinta. Trairile acestea sunt mult prea puternice pentru un spirit care nu este perfect pregatit; multi care experimenteaza o astfel de flacara, vor incerca automat sa se acopere, fara a realiza faptul ca ei se feresc practic tocmai de ceea ce este mai intens in interiorul lor propriu. Te afli acum in raul care curge spre viata… Odata ce ai fost de acord sa arzi de bunavoie in acea flacara puternica, nu vei accepta si nu te vei putea multumi cu nimic mai putin… Atunci vei realiza faptul ca tu insuti esti focul desprins din flacara.

Livia

Seductia creierului… Te lasi sedusa, sau sedus… probabil seducatorul are ceva care te atrage?! Exista o sumedenie de femei chiar foarte frumoase si barbati frumosi carora le lipseste efectiv acel ceva, nu-ti inspira nu-ti sugereaza nimic, nu au acea distinctie… Seductia… hm… trece intai prin cap, prin spirit si e chiar foarte adevarat cand se spune ca adevaratul organ erotic al omului e defapt creierul…
Multi cred ca seductia ar avea legatura doar cu aspectul fizic, ceea ce, dupa parerea mea, este destul de gresit… Atunci cand ne lasam sedusi, noi suntem practic sedusi de un impuls subiectiv, ba chiar de o fictiune care ne comunica faptul ca seducatorul are ceva ceea ce ne trebuie si noua. Seducatorul reprezinta doar persoana care concentreaza impulsurile emotionale trezite de aceasta fictiune. Pentru a fi un seducator natural… acesta trebuie sa detina acele calitati prin care sa poata reprezenta fictiunile noastre personale. In final, daca ne gandim bine… ne seducem singuri. In cazul in care aspectul fizic apartine acestei fictiuni, el devine chiar necesar, insa asta nu constituie o regula… Poti chiar sa stai de vorba spre exemplu cu un barbat urat, iar dupa un scurt dialog sa incetezi sa-i mai percepi uratenia. Astfel atentia nu iti este atrasa de infatisare, ci de substanta lui.
Ca o concluzie… seductia este si se bazeaza mai mult pe un element spiritual…
Seductia actioneaza in stransa legatura cu puterea si controlul fiecarui om in parte… Ce inseamna sa fi cel dorit?! Cel care seduce dispune de o forma subtila de control, acesta simte dorinta de a controla si de a domina, in final… dorinta de a detine o anumita putere. Atunci cand actioneaza, cand seduce, se seduce si pe sine insusi intr-o mare masura; asta depinde insa si de forta dorintelor de dominare.
In ceea ce privestefemeia, seductia se caracterizeaza mai mult printr-o distinctie aparte, sau chiar o fragilitate tipica… sau atipica… O forma de ispita pasiva, kind of defence seduction…
Ce se intampla atunci cand seductia naturala nu exista, cand acel sarm lipseste… Putem chiar sa analizam o groaza de filme care te invata cum sa seduci, acestea iti arata practic cum sa suplinesti lipsa sarmului natural. Intentia filmelor de genul nu este neaparat gresita, insa atunci cand tacticile, tehnicile sunt practicate de indivizi care in mod normal evita seductia, fara sa-si dea seama, ele vor deveni tehnici impotriva seductiei.

Aceasta tehnica este ca un fel de masca care il ajuta pe cel ce o poarta sa se fereasca de orice fel de impulsuri pentru a nu risca pierderea controlului si pentru a evita orice fel de atractie…
De multe ori seductia poate fi vazuta ca o forma de convingere, o incercare, o demonstrare prin care seducatorul insusi incearca sa-si dovedeasca calitatile si sa se asigure de faptul ca este atragator, iubit si dorit… Unii ar caracteriza astfel de persoane cu ajutorul unui simplu proverb: “Great talker, great liar”

Livia

Starea de spirit conteaza! Cred ca este necesar sa-ti pui gandurile in ordine. Cand ai pe cap cursuri sau job, ai putin timp sa te gandesti la tine insuti. Cum ar fi sa te gandesti la tabieturile care te faceau sa te simti bine… hm dar la care ai renuntat din lipsa de timp…
Sa schimbi directia, sa n-o schimbi… De obicei, acestea sunt momente de rascruce care te pot inspira sa incerci altceva. Ar cam trebui sa evaluam corect variantele si potentialul si sa luam o hotarare radicala. De maine viata fiecaruia poate fi total diferita! Nu ar trebui sa ne lasam convinsi de vocile prietenoase din anturaj, care adesea sugereaza ca orice e mai bun decat nimic.
Solutia este fixarea unui obiectiv, realist (in functie de fiecare)
Fiecare are starea lui de spirit, important este sa realizeze care este…
I was thinking about… never mind

Livia

Oare ce zicea lumea? Oare cum vede lumea? Cu siguranta fiecare s-a intrebat acest lucru macar odata. Romanii par sa-si suprime constient, inca de la cea mai frageda varsta, libera manifestare, libertatea de a se manifesta asa cum simt. Sa fie oare vorba de o teama de penibil? As spune totusi ca teama de penibil este numitorul comun al natiei noastre anchilozate in conventii si tipare desuete. In educatia noastra, “ce zice lumea?” se instaleaza drept criteriu absolut inca din anii educatiei prescolare. Mamele din Romania se straduiesc sa stalceasca ganguritul bebelusului de teama ca vor fi subiectul de discutie a celorlalti pasageri. Si nu e vorba despre considerentul de a nu deranja, ci grija fata de propiul statut de “educator”. Sa faci observatii unui copil care nu pricepe interdictia mi se pare prima forma eronata in ceea ce priveste manifestarea psihicului in lumina careia suntem educati. Mai apoi, cand bebelusul ajunge scolar invata ca nu trebuie sa se exprime in clasa decat arunci cand are raspunsul corect. Daca a oferit o solutie gresita la intrebarea invatatoarei, va avea parte de reprosuri facute cu glas tare in fata clasei. Si asa se instaleaza inhibitia.

De pe atunci incepem sa ne reprimam dorinta de exprimare. Incepem de mici sa ne cenzuram nevoia de a impartasi ceea ce gandim, caci a fi in dezacord cu un anume sablon, cu o conventie genereaza mustrari, comentarii, observatii sau reprosuri. In felul acesta ne consumam copilaria, invatam sa-i salutam pe ceilalti nu pentru ca e o forma agreabila de a transmite o stare buna, ci pentru ca altfel “zice lumea ca esti needucat”. Stam cumintei in decorul adultilor din aceeasi pricina. Ne imbracam decent pentru ceilalti, ne exprimam atent pentru public, ne alegem iubitul pe criterii dictate de statutul afisat de parinti, invatam sa manuim tacamurile si conversatia in jurul aceleiasi temeri, ne cultivam spiritul si ne metamorfozam preocuparile raportat la aceleasi conventii.

Si ajungem sa devenim adulti, plini de inhibitii, astfel de adulti vedeti de jur imprejur. Adevarul e ca noi insine ne abtinem de la bucuria libertatii de a ne manifesta cum simtim. Ne cenzuram opiniile cu grija apasatoare ca ele ar putea fi gresite, asa incat mai bine le tinem ascunse in taceri ce pot fi suspectate de inteligenta. Ne sufocam inaintru intrebarile de teama ca ele ar putea demasca ignoranta, lipsa de suflu sau vreo interpretare deviata de la conventii.

Totusi pe la alte case nu-i asa. Pe alte meleaguri, zau ca oamenii sunt altfel. In alte parti acolo unde ti se zambeste pe strada relaxat, lipseste ideea de “ce se face si ce nu se face”. Oamenii nu traiesc timid printre sabloanele trasate de altii, sunt altoiti sa ignore banalul si sa depaseasca mereu plafonul amortit al felului in care se comporta mediocrii.

Noi suntem educati ca sa “nu iesim din rand” si crestem dimpreuna cu un set de valori care preamareste teama de ridicol. Astfel devenim niste oameni care fac putine lucruri pentru propria satisfactie si nenumarat de multe pentru “poza” pe care o judeca ceilalti. Si n-ar fi o drama colectiva daca asta n-ar duce la suma nefericirilor individuale…

Caci singurii oameni cu adevarati fericiti pe care ii cunosc sunt cei care ignora cu desavarsire “ce zice lumea”.

Livia